1După ce a fost terminată toată lucrarea pe care a făcut‑o Solomon pentru Casa DOMNULUI, Solomon a adus lucrurile pe care tatăl său, David, le închinase DOMNULUI – argintul, aurul și toate celelalte obiecte – și le‑a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.
Chivotul este așezat în Casa Domnului
2Atunci Solomon i‑a strâns laolaltă în Ierusalim pe bătrânii lui Israel[1], pe toate căpeteniile semințiilor și pe conducătorii de familie ai fiilor lui Israel, ca să mute Chivotul Legământului DOMNULUI din Cetatea lui David, adică din Sion. (Deut 19:12; Deut 21:1; Deut 21:18; Deut 22:13; Deut 25:5; Ios 8:10; 2 Sam 3:17; 2 Sam 5:3; 2 Sam 17:4; 1 Re 8:1; 1 Re 20:7)3Toți bărbații lui Israel s‑au adunat la rege cu prilejul sărbătorii[2] din luna a șaptea. (Lev 23:34; 2 Cro 7:8)4Când au venit toți bătrânii lui Israel, leviții au ridicat Chivotul.5Ei au dus Chivotul, Cortul Întâlnirii și toate obiectele sfinte care erau în Cort. Preoții și leviții le‑au dus.6Regele Solomon și toată comunitatea lui Israel, care se adunase înaintea lui, erau împreună înaintea Chivotului, jertfind oi și vite, care n‑au putut fi nici numărate și nici calculate, din cauza mulțimii lor.7Preoții au adus Chivotul Legământului DOMNULUI la locul lui, în sanctuarul interior al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor.8Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel că heruvimii acopereau atât Chivotul, cât și drugii acestuia.9Drugii erau alungiți, astfel încât capetele drugilor de la Chivot să se vadă din fața sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei au rămas acolo până în ziua aceasta.10În Chivot nu se mai aflau decât cele două table puse de Moise la Horeb, atunci când DOMNUL a încheiat legământ cu fiii lui Israel, după ce aceștia au ieșit din Egipt.11Apoi preoții au ieșit din Locul Sfânt (căci toți preoții prezenți se sfințiseră, fără să se mai țină seama de rândul cetei fiecăruia).12Toți leviții cântăreți – și anume Asaf, Heman și Iedutun, împreună cu fiii și frații lor – îmbrăcați în in subțire, stăteau la răsărit de altar cu chimvale, harfe[3] și lire în mâini, împreună cu cei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe.13Cei ce sunau din trâmbițe s‑au unit cu cei ce cântau, ca să‑L laude și să‑I mulțumească DOMNULUI. Ei și‑au înălțat glasurile acompaniați de trâmbițe, de chimvale și de celelalte instrumente de cântat, și au lăudat pe DOMNUL, zicând: „Căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui![4]“ Atunci un nor a umplut Casa, Casa DOMNULUI.14Preoții n‑au putut să mai stea să slujească din cauza norului, căci slava DOMNULUI umpluse Casa lui Dumnezeu.