1Tot poporul lui Iuda l‑a luat pe Uzia[1], care era în vârstă de șaisprezece ani și l‑a făcut rege în locul tatălui său, Amația. (2 Re 14:21; 2 Re 15:1)2Uzia a rezidit Elatul și l‑a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amația a adormit alături de părinții săi.3Uzia era în vârstă de șaisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și doi de ani. Mama lui se numea Iecolia și era din Ierusalim.4El a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, tot așa cum făcuse tatăl său, Amația.5El L‑a căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, cel care înțelegea viziunile lui Dumnezeu. Cât timp l‑a căutat pe DOMNUL, Dumnezeu l‑a făcut să reușească în toate.6El a ieșit la luptă împotriva filistenilor și a dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabneului și zidurile Așdodului. Apoi a zidit cetăți lângă Așdod și printre filisteni.7Dumnezeu l‑a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur‑Baal și împotriva meuniților.8Amoniții i‑au plătit tribut lui Uzia. I s‑a dus faima până la hotarul Egiptului, pentru că ajunsese foarte puternic.9Uzia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii și la contrafortul din unghiul zidului și le‑a întărit.10A zidit turnuri în pustie și a săpat multe puțuri, căci avea vite numeroase în zona deluroasă[2] și în podiș. El avea și plugari și vieri în munți și în livezi, căci îi plăcea să lucreze pământul. (2 Cro 1:15)11Uzia avea o armată care purta războiul și care ieșea la luptă pe divizii, după numărătoarea făcută de scribul Ieiel și de supraveghetorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui.12Numărul total al căpeteniilor de familii ale războinicilor viteji era de două mii șase sute.13Sub comanda lor era o armată de trei sute șapte mii cinci sute de bărbați pregătiți de luptă și bine înarmați, ca să‑l ajute pe rege împotriva dușmanului.14Uzia a dotat toată armata cu scuturi, lănci, coifuri, platoșe, arcuri și praștii.15A făcut la Ierusalim niște mașinării inventate de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe colțuri pentru a arunca săgeți și pietre mari. Lui Uzia i s‑a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.16Dar când a ajuns puternic, i s‑a îngâmfat inima, spre pierzarea lui. El I‑a fost necredincios DOMNULUI, Dumnezeul lui, și a intrat în Templul[3] DOMNULUI ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. (2 Cro 3:17)17Preotul Azaria a intrat după el, însoțit fiind de optzeci de bărbați curajoși, dintre preoții DOMNULUI.18Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându‑i: „Uzia, nu‑ți este îngăduit să aduci tămâie DOMNULUI! Doar preoții, urmașii lui Aaron, au fost sfințiți ca să aducă tămâie! Ieși din Sfântul Lăcaș! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste din partea DOMNULUI Dumnezeu!“19Uzia, care avea deja în mână cădelnița pentru tămâiere, s‑a înfuriat. De îndată ce s‑a înfuriat pe preoți, i‑a apărut lepră[4] pe frunte, în prezența preoților, în Casa DOMNULUI, lângă altarul tămâierii.20Când preotul conducător Azaria și toți ceilalți preoți s‑au întors spre el, iată că acesta avea lepră pe frunte. Atunci l‑au scos în grabă de acolo. Și el însuși s‑a grăbit să iasă, căci îl lovise DOMNUL.21Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morții lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa DOMNULUI și a locuit într‑o casă izolată.[5] Cel care supraveghea palatul regelui și judeca poporul țării era Iotam, fiul său.22Celelalte fapte ale lui Uzia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoț.23Uzia a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în ogorul de înmormântare care aparținea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros.“ Și în locul lui a domnit fiul său Iotam.