de la Biblica1Astfel, am hotărât în mine însumi să nu mai vin din nou la voi cu întristare.2Căci, dacă eu vă întristez, atunci cine mă mai înveselește pe mine, dacă nu cel întristat de mine?3Și am scris în felul acesta, pentru ca, atunci când voi veni, să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt convins, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor.4Căci v‑am scris cu mult necaz și durere în inimă, printre multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.
Iertarea celui păcătos
5Dacă cineva a fost un motiv de întristare, nu pe mine m‑a întristat, ci, într‑o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toți.6Este destul pentru acesta pedeapsa dată de cei mai mulți.7Astfel, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să‑l iertați și să‑l încurajați, ca să nu fie copleșit de prea multă întristare.8De aceea, vă îndemn să vă întăriți dragostea față de el.9Căci v‑am scris și ca să vă încerc caracterul, să aflu dacă sunteți ascultători în toate.10Pe cine iertați voi îl iert și eu. Căci ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezența lui Cristos,11ca să nu‑l lăsăm pe Satan[1] să profite de noi, pentru că noi nu suntem în necunoștință de planurile lui.12Când am venit la Troa pentru Evanghelia[2] lui Cristos și mi‑a fost deschisă o ușă de către Domnul,13n‑am avut liniște în duhul meu, pentru că nu l‑am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi‑am luat rămas bun de la ei și m‑am dus în Macedonia.
Lucrarea apostolică
14Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care întotdeauna ne face să triumfăm în Cristos și răspândește prin noi în orice loc aroma cunoașterii Lui.15Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiți și printre cei ce pier –16pentru aceștia o aromă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia o aromă de la viață spre viață. Și cine este destoinic pentru aceste lucruri?17Căci noi nu suntem asemenea celor mulți, care profită de pe urma Cuvântului[3] lui Dumnezeu, ci vorbim înaintea[4] lui Dumnezeu, în Cristos, din sinceritate, ca din partea lui Dumnezeu.