1Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândețea și bunătatea lui Cristos – eu, care sunt umil când sunt prezent între voi, dar plin de curaj împotriva voastră când sunt departe –2deci, vă rog fierbinte ca, atunci când voi fi prezent, să nu mă faceți să‑mi arăt curajul cu acea încredere pe care cred că voi îndrăzni s‑o arăt față de unii care cred că noi umblăm potrivit firii!3Fiindcă noi, deși umblăm în fire, nu ne luptăm potrivit firii.4Căci armele luptei noastre nu sunt firești, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortărețe. Noi dărâmăm argumentele5și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și luăm captiv orice gând ca să asculte de Cristos.6Și suntem gata să pedepsim orice neascultare, atunci când ascultarea voastră va fi deplină.7Voi vă uitați la înfățișare.[1] Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuși să se gândească din nou că, așa cum el este al lui Cristos, tot astfel suntem și noi.8Căci, chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul ne‑a dat‑o pentru zidirea și nu pentru dărâmarea voastră, tot nu‑mi va fi rușine,9ca să nu par ca și cum v‑aș înspăimânta prin scrisorile mele.10Căci el spune: „Scrisorile lui sunt cu greutate și puternice, dar când vine el însuși,[2] este slab și cuvântul lui este disprețuit.“11Un astfel de om să se gândească la faptul că, așa cum suntem în cuvânt prin scrisori, când suntem departe, la fel suntem și în faptă, când suntem prezenți.12Căci noi nu îndrăznim să ne numărăm printre unii sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă pe ei înșiși, însă, când ei se măsoară pe ei înșiși prin ei înșiși și se compară pe ei înșiși cu ei înșiși, nu sunt înțelepți.13Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limite, ci potrivit cu limita ariei de lucru pe care ne‑a împărțit‑o Dumnezeu de a ajunge chiar și până la voi.14Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum n‑am fi ajuns până la voi, fiindcă noi am și ajuns până la voi cu Evanghelia lui Cristos.15Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu ostenelile altora, dar avem speranță că, în timp ce credința voastră crește, lucrarea noastră va fi lărgită din belșug printre voi potrivit cu aria noastră de lucru,16ca să putem vesti Evanghelia în țările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu lucrări făcute deja în aria de lucru a altuia.17Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“[3] (Ier 9:24)18Fiindcă nu cel ce se recomandă pe sine este aprobat, ci cel pe care Domnul îl recomandă.