1Era un om cu renume din Beniamin, al cărui nume era Chiș. El era fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit.2Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeș și fără egal printre fiii lui Israel. Era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.3Într‑o zi, măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s‑au pierdut. Atunci Chiș i‑a zis fiului său, Saul: „Ia cu tine, te rog, pe unul dintre slujitori și duceți‑vă să căutați măgărițele!“4Au traversat muntele lui Efraim și regiunea Șalișa fără să le găsească. După aceea, au traversat și regiunea Șaalim, însă tot nu le‑au găsit. Apoi au traversat și teritoriul lui Beniamin fără a le găsi.5Când au ajuns în regiunea Țuf, Saul i‑a zis slujitorului său, care era cu el: – Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie îngrijorat mai degrabă pentru noi, decât pentru măgărițe!6Dar acesta i‑a zis: – Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el, sigur se împlinește. Să mergem acolo acum și poate ne va spune pe ce drum să o luăm.7Saul i‑a răspuns slujitorului său: – Dar dacă mergem, ce să‑i ducem acelui om? Pâinea din sacii noștri s‑a terminat și nu avem niciun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?8Slujitorul i‑a zis din nou lui Saul: – Iată, am găsit la mine un sfert de șechel[1] de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem. (1 Sam 2:36)9Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să‑L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător. Căci cel care se numește astăzi profet, atunci se numea văzător.10Saul i‑a răspuns slujitorului său: – Bine ai spus! Hai să mergem! Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu.11În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit niște fete care ieșeau să scoată apă. Ei le‑au întrebat: – Este aici văzătorul?12Ele le‑au răspuns și au zis: – Iată, este în fața voastră! Acum deci grăbiți‑vă, căci a sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălțime.13De îndată ce veți intra în cetate, îl veți găsi chiar înainte să se urce pe înălțime ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, și doar după aceea cei poftiți mănâncă. Suiți‑vă chiar acum și‑l veți găsi.14Ei s‑au suit în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei, urcând către locul înalt.15DOMNUL Se descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină și‑i spusese:16„Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să‑l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El va izbăvi poporul Meu din mâna filistenilor. Voi face aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“17Când Samuel l‑a văzut pe Saul, DOMNUL i‑a zis: „Iată bărbatul despre care ți‑am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“18Saul s‑a apropiat de Samuel în dreptul porții și i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, unde se află casa văzătorului?19Samuel i‑a răspuns: – Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălțime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineață te voi lăsa să pleci și‑ți voi spune tot ceea ce se află în inima ta.20În ceea ce privește măgărițele pe care le‑ai pierdut cu trei zile în urmă, nu pune la inimă pierderea lor, căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorința lui Israel, dacă nu către tine și către întreaga ta familie?21Dar Saul i‑a răspuns: – Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminție din Israel? Și clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminției lui Beniamin? De ce îmi vorbești în felul acesta?22Atunci Samuel l‑a luat pe Saul și pe slujitorul său, i‑a dus în sală[2] și i‑a așezat în fruntea celor poftiți, vreo treizeci de oameni.23Samuel i‑a zis bucătarului: – Adu bucata de carne pe care ți‑am dat‑o și despre care ți‑am spus s‑o pui deoparte!24Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea și a așezat‑o înaintea lui Saul. Samuel a zis: – Iată, aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus‑o deoparte pentru tine de când am chemat poporul. În ziua aceea, Saul a mâncat împreună cu Samuel.25După aceea au coborât de pe înălțime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiș.26S‑au sculat dis‑de‑dimineață, o dată cu ivirea zorilor, iar Samuel l‑a chemat pe Saul pe acoperiș, zicând: – Ridică‑te, căci urmează să te trimit acasă. Saul s‑a ridicat și au ieșit afară amândoi, el și Samuel.27În timp ce coborau spre marginea cetății, Samuel i‑a zis lui Saul: – Spune‑i slujitorului să treacă înaintea noastră. Și acesta a trecut înainte. Apoi Samuel a zis: – Oprește‑te acum, ca să auzi de la mine Cuvântul lui Dumnezeu.