1După ce David s‑a stabilit în palatul lui, i‑a zis profetului Natan: – Iată, eu locuiesc într‑un palat din cedru, iar Chivotul Legământului DOMNULUI locuiește sub niște pânze de cort. (2 Sam 7:1)2Natan i‑a răspuns lui David: – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine!3În noaptea aceea însă, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan, zicând:4„Du‑te și spune‑i robului Meu David: «Așa vorbește DOMNUL: nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit.5Căci Eu n‑am locuit într‑o Casă din ziua în care l‑am ridicat pe Israel și până în ziua aceasta, ci am fost din cort în cort și dintr‑o locuință într-alta.6Pretutindeni pe unde am mers împreună cu tot Israelul, am spus Eu oare vreun cuvânt vreunuia dintre judecătorii[1] lui Israel, cărora le poruncisem să păstorească poporul Meu, și le‑am zis Eu: ‘De ce nu‑Mi zidiți o Casă din cedru?’»7Prin urmare, să‑i spui robului Meu David, astfel: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Eu te‑am luat de la pășune, dinapoia turmei, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel.8Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și i‑am nimicit dinaintea ta pe toți dușmanii tăi. Acum îți voi face un nume precum numele celor mari de pe pământ.9Voi pregăti un loc pentru poporul Meu Israel și îl voi sădi acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat și fără ca fiii nedreptății să‑l mai poată asupri, așa cum făcuseră mai înainte,10încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu Israel. Și‑i voi supune pe toți dușmanii tăi. Acum te înștiințez că DOMNUL îți va zidi o Casă.11Când ți se vor împlini zilele și vei merge să fii cu părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va fi dintre fiii tăi, și‑i voi întări domnia.12El Îmi va zidi o Casă, și Eu îi voi întări tronul pe vecie.13Eu îi voi fi Tată, iar el Îmi va fi fiu. Și nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, așa cum am îndepărtat‑o de la cel ce a fost înaintea ta.14Îl voi așeza în Casa Mea și în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.»“15Natan l‑a înștiințat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.
Rugăciunea de mulțumire a lui David
16Regele David a intrat, s‑a așezat înaintea DOMNULUI și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne DOAMNE, și cine este Casa mea, de m‑ai adus până aici? (2 Sam 7:17)17Și ca și cum ar fi prea puțin în ochii Tăi, Dumnezeule, ai vorbit și despre viitorul îndepărtat al Casei robului Tău, privindu‑mă ca pe un om de rang înalt, DOAMNE Dumnezeule!18Ce‑ar putea să‑Ți mai răspundă David la toată cinstea arătată robului Tău? Tu îl cunoști pe robul Tău.19DOAMNE, de dragul robului Tău și datorită inimii Tale[2], ai făcut Tu toate aceste lucrări mărețe și ai descoperit toate aceste lucruri mari.20DOAMNE, după câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine și nu există alt Dumnezeu în afară de Tine.21Și cine este ca poporul Tău Israel, singurul neam de pe pământ pe care Dumnezeu S‑a dus să‑l răscumpere pentru Sine ca popor, ca să‑Ți faci un nume prin lucrări mărețe și de temut, alungând neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l‑ai răscumpărat din Egipt?22Tu l‑ai stabilit pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, DOAMNE, ai devenit Dumnezeul lor.23Și acum, DOAMNE, fie ca promisiunea pe care ai făcut‑o cu privire la robul Tău și la Casa lui să fie întărită pe vecie și fă precum ai zis.24Astfel, Numele Tău va fi întărit și preamărit pe vecie, spunându‑se: «DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu pentru Israel.» Iar Casa robului Tău David va fi întărită înaintea Ta!25Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să se roage înaintea Ta.26Așadar, DOAMNE, Tu, Cel Care ești Dumnezeu, i‑ai promis robului Tău acest lucru bun.27Binevoiește deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta. Căci Tu, DOAMNE, ai binecuvântat‑o și va rămâne binecuvântată pe vecie.“