Psalmi 74 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Un maschil al lui Asaf

1 Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?^[1] (Ps 32:1) 2 Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o^[2] în vechime și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale; adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit! 3 Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice, unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt! 4 Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; și‑au pus însemnele lor ca semne. 5 Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure. 6 Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui, zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă. 7 Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș; au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ! 8 Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“ Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară. 9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea! 10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul? Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău? 11 De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta? Înalț‑o de la sân și distruge! 12 Dumnezeu este Împăratul meu din vechime și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ^[3]. 13 Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea, ai zdrobit capetele monștrilor din ape. 14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului^[4] și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți. (Iov 3:8; Iov 41:1; Ps 104:26; Is 27:1)

Iov 3:8Iov 41:1Ps 104:26Is 27:1

15 Tu ai deschis izvoare și ueduri^[5] și ai uscat râuri care nu seacă. 16 A Ta este ziua; a Ta este și noaptea. Tu ai rânduit luna și soarele. 17 Tu ai stabilit toate hotarele pământului; Tu ai întocmit vara și iarna. 18 Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, DOAMNE, și un popor nebun batjocorește Numele Tău. 19 Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi! 20 Ai în vedere legământul, căci locurile întunecate ale țării sunt pline de cuiburi ale violenței! 21 Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit! Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău! 22 Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza! Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun! 23 Nu uita glasul dușmanilor Tăi și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!

Lutherbibel 2017

Klage über das verwüstete Heiligtum

1 Eine Unterweisung Asafs. Gott, warum verstößest du uns für immer und bist so zornig über die Schafe deiner Weide? 2 Gedenke an deine Gemeinde, die du vorzeiten erworben und dir zum Erbteil erlöst hast, an den Berg Zion, auf dem du wohnest. (Ps 76:3) 3 Richte doch deine Schritte zu dem, / was so lange wüste liegt. Der Feind hat alles verheert im Heiligtum. 4 Deine Widersacher brüllen in deinem Hause und stellen ihre Banner auf als Zeichen des Sieges. 5 Hoch sieht man Äxte sich heben wie im Dickicht des Waldes. 6 Sie zerschlagen all sein Schnitzwerk mit Beilen und Hacken. 7 Sie verbrennen dein Heiligtum, bis auf den Grund entweihen sie die Wohnung deines Namens. (2 Re 25:9) 8 Sie sprechen in ihrem Herzen: / Lasst uns sie allesamt unterdrücken! Sie verbrennen alle Gotteshäuser im Lande. 9 Unsere Zeichen sehen wir nicht, / kein Prophet ist mehr da, und keiner ist bei uns, der wüsste, wie lange. 10 Ach, Gott, wie lange soll der Widersacher schmähen und der Feind deinen Namen immerfort lästern? 11 Warum ziehst du deine Hand zurück? Nimm deine Rechte aus dem Gewand und mach ein Ende! 12 Gott ist ja mein König von alters her, der alle Hilfe tut, die auf Erden geschieht. 13 Du hast das Meer aufgewühlt durch deine Kraft, zerschmettert die Köpfe der Drachen über den Wassern. (Ex 15:8; Is 27:1) 14 Du hast die Köpfe des Leviatan zerschlagen und ihn zum Fraß gegeben dem wilden Getier. (Iov 40:25) 15 Du hast Quellen und Bäche hervorbrechen lassen und ließest starke Ströme versiegen. 16 Dein ist der Tag, dein auch die Nacht; du hast Gestirn und Sonne die Bahn gegeben. (Ps 104:19) 17 Du hast allem Land seine Grenze gesetzt; Sommer und Winter hast du gemacht. 18 So gedenke doch, dass der Feind den HERRN schmäht und ein törichtes Volk deinen Namen lästert. 19 Gib deine Taube nicht den Tieren preis; das Leben deiner Elenden vergiss nicht für immer. 20 Schau auf den Bund; denn die dunklen Winkel des Landes sind Stätten voller Gewalt. 21 Lass den Geringen nicht beschämt davongehen, lass die Armen und Elenden rühmen deinen Namen. 22 Mach dich auf, Gott, und führe deine Sache; gedenke an die Schmach, die dir täglich von den Toren widerfährt. (Ps 14:1) 23 Vergiss nicht das Geschrei deiner Feinde; das Toben deiner Widersacher wird je länger, je größer.