Psalmi 73 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Un psalm al lui Asaf.

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2 Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să‑mi alunece pașii, 3 căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi. 4 Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.^[1] 5 N‑au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca alți oameni. 6 De aceea mândria le este lănțișor la gât, iar violența îi învelește ca o manta. 7 Le iese ochiul din orbită,^[2] iar imaginațiile inimii lor întrec măsura. 8 Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus cu asuprire. 9 Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul. 10 De aceea poporul Lui se întoarce la ei și soarbe ape din plin de la ei. 11 Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“ 12 Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție. 13 Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție, 14 căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață. 15 Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda generația fiilor Tăi. 16 Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine, 17 până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor. 18 Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru. 19 Cum sunt pustiiți într‑o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice. 20 Ei sunt ca un vis la deșteptare. Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul. 21 Când mi se amăra inima și eram străpuns în rărunchii mei, 22 eram fără minte și nu știam nimic; eram ca un animal înaintea Ta. 23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă, 24 mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă. 25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine. 26 Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie. 27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine. 28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN adăpostul meu; voi povesti toate lucrările Tale!

Lutherbibel 2017

Anfechtung und Trost beim Glück des Frevlers

1 Ein Psalm Asafs. Gott ist dennoch Israels Trost für alle, die reinen Herzens sind. 2 Ich aber wäre fast gestrauchelt mit meinen Füßen; mein Tritt wäre beinahe geglitten. 3 Denn ich ereiferte mich über die Ruhmredigen, da ich sah, dass es den Frevlern so gut ging. (Iov 21:7) 4 Denn für sie gibt es keine Qualen, gesund und feist ist ihr Leib. 5 Sie sind nicht in Mühsal wie sonst die Leute und werden nicht wie andere Menschen geplagt. 6 Darum prangen sie in Hoffart und hüllen sich in Frevel. 7 Sie brüsten sich wie ein fetter Wanst, sie tun, was ihnen einfällt. 8 Sie höhnen und reden böse, sie reden und lästern hoch her. 9 Was sie reden, das soll vom Himmel herab geredet sein; was sie sagen, das soll gelten auf Erden. 10 Darum läuft ihnen der Pöbel zu und schlürft ihr Wasser in vollen Zügen. 11 Sie sprechen: Wie sollte Gott es wissen? Wie sollte der Höchste etwas merken? (Ps 10:11) 12 Siehe, das sind die Frevler; die sind glücklich für immer und werden reich. 13 Soll es denn umsonst sein, dass ich mein Herz rein hielt und meine Hände in Unschuld wasche? (Mal 3:14) 14 Ich bin täglich geplagt, und meine Züchtigung ist alle Morgen da. 15 Hätte ich gedacht: Ich will reden wie sie, siehe, dann hätte ich das Geschlecht deiner Kinder verraten. 16 So sann ich nach, ob ich’s begreifen könnte, aber es war mir zu schwer, 17 bis ich ging in das Heiligtum Gottes und merkte auf ihr Ende. 18 Ja, du stellst sie auf schlüpfrigen Grund und stürzest sie zu Boden. 19 Wie werden sie so plötzlich zunichte! Sie gehen unter und nehmen ein Ende mit Schrecken. 20 Wie ein Traum verschmäht wird, wenn man erwacht, so verschmähst du, Herr, ihr Bild, wenn du dich erhebst. 21 Als es mir wehe tat im Herzen und mich stach in meinen Nieren, 22 da war ich ein Narr und wusste nichts, ich war wie ein Tier vor dir. 23 Dennoch bleibe ich stets an dir; denn du hältst mich bei meiner rechten Hand, (Ro 8:35) 24 du leitest mich nach deinem Rat und nimmst mich am Ende mit Ehren an. (Ps 49:16) 25 Wenn ich nur dich habe, so frage ich nichts nach Himmel und Erde. 26 Wenn mir gleich Leib und Seele verschmachtet, so bist du doch, Gott, allezeit meines Herzens Trost und mein Teil. (Ps 16:5) 27 Denn siehe, die von dir weichen, werden umkommen; du bringst um alle, die dir die Treue brechen. 28 Aber das ist meine Freude, dass ich mich zu Gott halte / und meine Zuversicht setze auf Gott den HERRN, dass ich verkündige all dein Tun.