de la Biblica1Veniți să strigăm de bucurie către DOMNUL, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!2Să ne înfățișăm înaintea Lui cu laude și să strigăm către El prin cântări!3Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toți dumnezeii!4El ține în mână adâncimile pământului, iar înălțimile munților sunt ale Lui.5A Lui este marea, – El a făcut‑o –, iar uscatul, mâinile Lui l‑au întocmit.6Veniți să ne închinăm și să ne plecăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, Creatorul nostru!7Căci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pășunii Lui, turma mâinii Sale! Astăzi, dacă auziți glasul Lui,[1]8„nu vă împietriți inimile ca la Meriba[2], ca în ziua de la Masa[3], în pustie,9unde strămoșii voștri M‑au pus la încercare[4], M‑au ispitit, deși Îmi văzuseră lucrarea. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mat 4:1; Mar 1:13; Lu 4:2)10Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generație și am zis: «Ei sunt un popor care se rătăcește în inima lui. N‑au cunoscut căile Mele.»11Așa că am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“
Psalmi 95
New International Reader’s Version
de la Biblica1Come, let us sing for joy to the LORD. Let us give a loud shout to the Rock who saves us.2Let us come to him and give him thanks. Let us praise him with music and song.3The LORD is the great God. He is the greatest King. He rules over all the gods.4He owns the deepest parts of the earth. The mountain peaks belong to him.5The ocean is his, because he made it. He formed the dry land with his hands.6Come, let us bow down and worship him. Let us fall on our knees in front of the LORD our Maker.7He is our God. We are the sheep belonging to his flock. We are the people he takes good care of. If only you would listen to his voice today.8He says, ‘Don’t be stubborn as you were at Meribah. Don’t be stubborn as you were that day at Massah in the desert.9There your people of long ago really tested me. They did it even though they had seen what I had done for them.10For 40 years I was angry with them. I said, “Their hearts are always going astray. They do not know how I want them to live.”11So when I was angry, I made a promise. I said, “They will never enjoy the rest I planned for them.” ’