1„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea“ – să spună acum Israel lucrul acesta!2„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea, dar nu m‑au învins.3Pe spatele meu au arat plugarii și au tras brazde lungi.4Însă DOMNUL este drept; El a tăiat funiile celor răi.“5Să se rușineze și să dea înapoi toți cei ce urăsc Sionul.6Să fie ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte de a fi smulsă.7Secerătorul nu‑și umple mâna cu ea, și cel ce leagă snopii nu‑și încarcă brațul cu ea.8Trecătorii să nu zică: „Fie binecuvântarea DOMNULUI cu voi!“ sau „Vă binecuvântăm în Numele DOMNULUI!“[1] (Rut 2:4)
A song for those who go up to Jerusalem to worship the Lord.
1Here is what Israel should say. ‘My enemies have treated me badly ever since I was a young nation.2My enemies have treated me badly ever since I was a young nation. But they haven’t won the battle.3They have made deep wounds in my back. It looks like a field a farmer has ploughed.4The LORD does what is right. Sinners had tied me up with ropes. But the LORD has set me free.’5May all those who hate Zion be driven back in shame.6May they be like grass that grows on the roof of a house. It dries up before it can grow.7There isn’t enough of it to fill a person’s hand. There isn’t enough to tie up and carry away.8May no one who passes by say to those who hate Zion, ‘May the blessing of the LORD be on you. We bless you in the name of the LORD.’