Iov 6 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Răspunsul lui Iov

1 Iov a zis: 2 „O, dacă mi s‑ar putea cântări durerea și dacă mi‑ar fi pusă în talere întreaga nenorocire! 3 Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi‑au fost atât de nesăbuite cuvintele. 4 Căci săgețile Celui Atotputernic m‑au străpuns, iar duhul meu le bea otrava. Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea. 5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugește boul când are nutreț? 6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albușul de ou?^[1] 7 Refuz să mă ating de așa ceva; ele sunt ca o mâncare stricată.^[2] 8 Cine îmi va îndeplini cererea? O, de mi‑ar împlini Dumnezeu speranța! 9 De‑ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să‑Și întindă mâna și să mă nimicească! 10 Atunci mi‑ar rămâne măcar această mângâiere și această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n‑am încălcat cuvintele Celui Sfânt. 11 Ce putere mai am ca să mai aștept? Care mi‑e sfârșitul ca să mai am răbdare? 12 Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea? 13 N‑am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine și n‑a fost alungată orice înțelepciune de la mine? 14 Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său, părăsește teama de Cel Atotputernic. 15 Frații mei au lucrat cu necredincioșie ca un ued^[3], ca șuvoaiele uedurilor care ies din matcă, 16 care sunt tulburi din cauza gheții în care stă ascunsă zăpada. 17 Când se‑ncălzește vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia. 18 Caravanele se întorc din drumul lor; înaintează în pustietate și pier. 19 Caravanele din Tema se uită cu atenție; călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare. 20 Sunt rușinați însă pentru că s‑au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți. 21 Ca ele sunteți și voi pentru mine: îmi vedeți spaima și vă temeți. 22 Am zis eu vreodată: «Faceți‑mi un dar!» sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!» 23 sau: «Scăpați‑mă din mâna vreunui vrăjmaș!» sau: «Răscumpărați‑mă din mâna vreunui om groaznic!» 24 Învățați‑mă și voi tăcea, arătați‑mi unde am greșit. 25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar ce dovedește mustrarea voastră? 26 Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele și să luați drept vânt cuvintele unui deznădăjduit? 27 Voi vă jucați chiar și cu viața orfanilor, vă vindeți chiar și prietenul! 28 Dar acum uitați‑vă la mine, vă rog! Oare vă voi minți în față? 29 Întoarceți‑vă, nu fiți nedrepți! Întoarceți‑vă, este vorba de dreptatea mea^[4]! 30 Este vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?

New International Reader’s Version

de la Biblica

Job’s reply

1 Job replied, 2 ‘I wish my great pain could be weighed! I wish all my suffering could be weighed on scales! 3 I’m sure it would weigh more than the grains of sand on the seashore. No wonder I’ve been so quick to speak! 4 The Mighty One has shot me with his arrows. I have to drink their poison. God’s terrors are aimed at me. 5 Does a wild donkey cry out when it has enough grass? Does an ox call out when it has plenty of food? 6 Is food that doesn’t have any taste eaten without salt? Is there any flavour in the sap of a mallow plant? 7 I refuse to touch that kind of food. It makes me ill. 8 ‘I wish I could have what I’m asking for! I wish God would give me what I’m hoping for! 9 I wish he would crush me! I wish he would just cut off my life! 10 Then I’d still have one thing to comfort me. It would be that I haven’t said no to the Holy One’s commands. That would give me joy in spite of my pain that never ends. 11 ‘I’m so weak that I no longer have any hope. Things have got so bad that I can’t wait for help anymore. 12 Am I as strong as stone? Is my body made out of bronze? 13 I don’t have the power to help myself. All hope of success has been taken away from me. 14 ‘A person shouldn’t stop being kind to a friend. Anyone who does that stops showing respect for the Mighty One. 15 But my friends have stopped being kind to me. They are like streams that only flow for part of the year. They are like rivers that flow over their banks 16 when the ice begins to break up. The streams rise when the snow starts to melt. 17 But they stop flowing when the dry season comes. They disappear from their stream beds when the weather warms up. 18 Groups of traders turn away from their usual paths. They go off into the dry and empty land. And they die there. 19 Traders from Tema look for water. Travelling merchants from Sheba also hope to find it. 20 They become troubled because they had expected to find some. But when they arrive at the stream beds, they don’t find any water at all. 21 And now, my friends, you haven’t helped me either. You see the horrible condition I’m in. And that makes you afraid. 22 I’ve never said, “Give me something to help me. Use your wealth to set me free. 23 Save me from the power of my enemy. Rescue me from the power of mean people.” 24 ‘Teach me. Then I’ll be quiet. Show me what I’ve done wrong. 25 Honest words are so painful! But your reasoning doesn’t prove anything. 26 Are you trying to correct what I’m saying? Are you treating my hopeless words like nothing but wind? 27 You would even cast lots for those whose fathers have died. You would even trade away your closest friend. 28 ‘But now please look at me. Would I tell you a lie right here in front of you? 29 Stop what you are saying. Don’t be so unfair. Think it over again. You are trying to take my honesty away from me. 30 Has my mouth spoken anything that is evil? Do my lips say things that are hateful?’