1Iar tu înalță o cântare de jale despre prinții lui Israel!2Spune: «Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei! Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri, crescându‑și puii.3L‑a crescut pe unul din puii ei și acesta a devenit un leu tânăr. El s‑a obișnuit să sfâșie prada și a ajuns să devoreze oameni.4Când au auzit neamurile despre el, l‑au prins în groapa lor și l‑au dus în lanțuri în țara Egiptului.5Când și‑a văzut așteptarea neîmplinită și speranța spulberată, leoaica l‑a luat pe un alt pui de‑al ei și l‑a pus leu conducător.6El a umblat printre lei până a devenit un leu tânăr. A învățat să sfâșie prada și a ajuns să devoreze oameni.7Le‑a[1] cunoscut văduvele și le‑a devastat cetățile. Țara, cu tot ce cuprindea ea, era îngrozită la auzul urletului său.8Atunci neamurile din provinciile vecine s‑au îndreptat împotriva lui și au aruncat plasa asupra lui, iar el a fost prins în groapa lor.9L‑au pus într‑o cușcă, în lanțuri, l‑au dus la împăratul Babilonului și l‑au așezat în temniță, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel.10Mama ta era ca o viță în via ta, plantată lângă ape. Datorită belșugului de apă, ea era roditoare și plină de mlădițe.11Mlădițele ei erau așa de tari, încât se puteau face din ele sceptre de conducători. Ea se înălța prin frunzișul stufos, și se făcea observată prin înălțimea ei și prin mulțimea mlădițelor ei.12Dar a fost smulsă cu furie și aruncată la pământ. Vântul de răsărit a făcut‑o să se ofilească, roadele i‑au fost zdrobite, iar mlădițele ei cele tari s‑au uscat și au fost mistuite de foc.13Acum ea este plantată în pustie, într‑un pământ uscat și secetos.14Din butucul ei a ieșit un foc, care i‑a mistuit roadele. Și astfel n‑a mai rămas în ea nicio mlădiță tare, niciun sceptru pentru a conduce.» Aceasta este o cântare de jale și va fi folosită ca o cântare de jale.“
1‘Sing a song of sadness about Israel’s princes.2Say to Israel, ‘ “You were like a mother lion to your princes. She lay down among the lions. She brought up her cubs.3One of them was Jehoahaz. He became a strong lion. He learned to tear apart what he caught. And he became a man-eater.4The nations heard about him. They trapped him in their pit. They put hooks in his face. And they led him away to Egypt.5‘ “The mother lion looked and waited. But all her hope was gone. So she got another one of her cubs. She made him into a strong lion.6He prowled with the lions. He became very strong. He learned to tear apart what he caught. And he became a man-eater.7He broke down their forts. He completely destroyed their towns. The land and all those who were in it were terrified when he roared.8Then nations came against him. They came from all around him. They spread out their net to catch him. He was trapped in their pit.9They used hooks to pull him into a cage. They brought him to the king of Babylon. They put him in prison. So his roar was not heard anymore on the mountains of Israel.10‘ “Israel, you were like a vine in a vineyard. It was planted near water. It had a lot of fruit and many branches. There was plenty of water.11Its branches were strong. Each was good enough to be made into a ruler’s sceptre. The vine grew high above all the leaves. It stood out because it was so tall and had so many branches.12But Nebuchadnezzar became angry. He pulled it up by its roots. He threw it to the ground. The east wind dried it up. Its fruit was stripped off. Its strong branches dried up. And fire destroyed them.13Now it is planted in the Babylonian desert. It is in a dry and thirsty land.14One of its main branches was Zedekiah. Fire spread from it and burned up its fruit. None of its branches is good enough to be made into a ruler’s sceptre.” This is a song of sadness. And that is how it should be used.’