Romani 10 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Cristos este împlinirea^[1] Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.

Mântuirea este pentru toți cei care cred

5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“^[2] (Lev 18:5) 6 Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“^[3] – adică pentru a‑L coborî pe Cristos – (Deut 30:12) 7 „sau: «Cine va coborî în Adânc^[4]?»“^[5] – adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți! (Gen 1:2; Gen 7:11; Deut 30:13) 8 Și atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta și în inima ta.“^[6] Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm. (Deut 30:14) 9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn^[7] și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. (Ex 3:14) 10 Căci cu inima omul crede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.^[8] 11 Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“^[9] 12 Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă. 13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“^[10] (Ioel 2:32) 14 Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15 Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“^[11] (Is 52:7; Naum 1:15) 16 Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“^[12] (Is 53:1) 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.^[13] 18 Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da! „Răsunetul lor a străbătut întreg pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“^[14] (Ps 19:4) 19 Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un neam; vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“^[15] (Deut 32:21) 20 Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune: „M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau; M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“^[16] 21 Însă, despre Israel, spune: „Toată ziua Mi‑am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor.“^[17] (Is 65:2)

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Brüder und Schwestern, meines Herzens Wunsch ist und ich flehe auch zu Gott für sie, dass sie gerettet werden. 2 Denn ich bezeuge ihnen, dass sie Eifer für Gott haben, aber ohne Einsicht. 3 Denn sie erkennen die Gerechtigkeit nicht, die vor Gott gilt, und suchen, ihre eigene Gerechtigkeit aufzurichten, und sind so der Gerechtigkeit Gottes nicht untertan. (Ro 1:17) 4 Denn Christus ist des Gesetzes Ende^[1], zur Gerechtigkeit für jeden, der glaubt. (Mat 5:17; Ioan 3:18; Fapte 13:39; Ro 1:16; Gal 3:24; Ev 8:13)

Mat 5:17Ioan 3:18Fapte 13:39Ro 1:16Gal 3:24Ev 8:13

5 Mose schreibt von der Gerechtigkeit, die aus dem Gesetz kommt: »Der Mensch, der dies tut, wird dadurch leben.« (Lev 18:5) 6 Aber die Gerechtigkeit aus dem Glauben spricht so: »Sprich nicht in deinem Herzen: Wer will hinauf gen Himmel fahren?« – nämlich um Christus herabzuholen; (Deut 30:11) 7 oder: »Wer will hinab in die Tiefe fahren?« – nämlich um Christus von den Toten heraufzuholen. 8 Aber was sagt sie? »Das Wort ist dir nahe, in deinem Munde und in deinem Herzen.« Dies ist das Wort vom Glauben, das wir predigen. 9 Denn wenn du mit deinem Munde bekennst, dass Jesus der Herr ist, und glaubst in deinem Herzen, dass ihn Gott von den Toten auferweckt hat, so wirst du gerettet. (Mat 10:32; 2 Cor 4:5; Filip 2:11) 10 Denn wer mit dem Herzen glaubt, wird gerecht; und wer mit dem Munde bekennt, wird selig. 11 Denn die Schrift spricht: »Wer an ihn glaubt, wird nicht zuschanden werden.« 12 Es ist hier kein Unterschied zwischen Juden und Griechen; es ist über alle derselbe Herr, reich für alle, die ihn anrufen. (Fapte 10:34; Fapte 15:9; Gal 3:28)

Fapte 10:34Fapte 15:9Gal 3:28

13 Denn »wer den Namen des Herrn anruft, wird selig werden« (Ioel 3:5) 14 Wie sollen sie aber den anrufen, an den sie nicht glauben? Wie sollen sie aber an den glauben, von dem sie nichts gehört haben? Wie sollen sie aber hören ohne Prediger? 15 Wie sollen sie aber predigen, wenn sie nicht gesandt werden? Wie denn geschrieben steht: »Wie lieblich sind die Füße der Freudenboten, die das Gute verkündigen!«

Warum ist Israel nicht zum Glauben gekommen?

16 Aber nicht alle waren dem Evangelium gehorsam. Denn Jesaja spricht: »Herr, wer glaubte unserm Predigen?« 17 So kommt der Glaube aus der Predigt^[2], das Predigen aber durch das Wort Christi. (Ioan 17:20) 18 Ich frage aber: Haben sie es nicht gehört? Doch, es ist ja »in alle Lande ausgegangen ihr Schall und ihr Wort bis an die Enden der Welt« 19 Ich frage aber: Hat es Israel nicht verstanden? Als Erster spricht Mose: »Ich will euch eifersüchtig machen auf ein Nicht-Volk; über ein unverständiges Volk will ich euch zornig machen.« (Deut 32:21) 20 Jesaja aber wagt zu sagen: »Ich ließ mich finden von denen, die mich nicht suchten, ich offenbarte mich denen, die nicht nach mir fragten.« (Ro 9:30) 21 Zu Israel aber spricht er: »Den ganzen Tag habe ich meine Hände ausgestreckt nach einem Volk, das sich nichts sagen lässt und widerspricht.«