1În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii.2Și am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă sulul și să‑i desfacă sigiliile?“3Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n‑a putut să deschidă sulul, nici să se uite în el.4Și am plâns mult, pentru că nu s‑a găsit nimeni vrednic să deschidă sulul, nici să se uite în el.5Dar unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă sulul și cele șapte sigilii ale lui!“6Și am văzut un Miel, Care părea înjunghiat, stând în picioare în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor. Avea șapte coarne[1] și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul.7El a venit și a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron.8Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kithara[2] și vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților – (1 Cor 14:7; Apo 14:2; Apo 15:2)9și cântau o cântare nouă: „Tu ești vrednic să iei sulul și să‑i deschizi sigiliile, pentru că ai fost înjunghiat și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu, oameni din orice seminție, limbă, popor și neam10și i‑ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru; și ei vor domni pe pământ!“11M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al ființelor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și de o mie de ori o mie[3].12Ei spuneau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat, să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă și laudă!“13Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice se află în aceste locuri, am auzit‑o zicând: „A Celui Ce stă pe tron și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și puterea, în vecii vecilor!“14Și cele patru ființe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat.
1Und ich sah in der rechten Hand dessen, der auf dem Thron saß, ein Buch, beschrieben innen und außen, versiegelt mit sieben Siegeln. (Ez 2:9; Apo 4:2)2Und ich sah einen starken Engel, der rief mit großer Stimme: Wer ist würdig, das Buch aufzutun und seine Siegel zu brechen?3Und niemand, weder im Himmel noch auf Erden noch unter der Erde, konnte das Buch auftun noch es sehen.4Und ich weinte sehr, weil niemand für würdig befunden wurde, das Buch aufzutun und hineinzusehen.5Und einer von den Ältesten spricht zu mir: Weine nicht! Siehe, es hat überwunden der Löwe aus dem Stamm Juda, die Wurzel Davids, aufzutun das Buch und seine sieben Siegel. (Gen 49:9; Is 11:1; Ro 15:12; Apo 22:16)6Und ich sah mitten zwischen dem Thron und den vier Wesen und mitten unter den Ältesten ein Lamm[1] stehen, wie geschlachtet; es hatte sieben Hörner und sieben Augen, das sind die sieben Geister Gottes, gesandt in alle Lande. (Is 53:7; Ioan 1:29)7Und es kam und nahm das Buch aus der rechten Hand dessen, der auf dem Thron saß. (Apo 4:2)8Und als es das Buch nahm, da fielen die vier Wesen und die vierundzwanzig Ältesten nieder vor dem Lamm, und ein jeder hatte eine Harfe und goldene Schalen voll Räucherwerk, das sind die Gebete der Heiligen, (Ps 141:2; Apo 8:3)9und sie sangen ein neues Lied: Du bist würdig, zu nehmen das Buch und aufzutun seine Siegel; denn du bist geschlachtet und hast mit deinem Blut Menschen für Gott erkauft aus allen Stämmen und Sprachen und Völkern und Nationen (Ps 33:3; Is 53:7; 1 Pe 1:19)10und hast sie unserm Gott zu einem Königreich und zu Priestern gemacht, und sie werden herrschen[2] auf Erden. (Apo 1:6; Apo 20:6)11Und ich sah, und ich hörte eine Stimme vieler Engel um den Thron und um die Wesen und um die Ältesten her, und ihre Zahl war zehntausendmal zehntausend und vieltausendmal tausend; (Dan 7:10; Ev 12:22)12die sprachen mit großer Stimme: Das Lamm, das geschlachtet ist, ist würdig, zu nehmen Kraft und Reichtum und Weisheit und Stärke und Ehre und Preis und Lob. (Filip 2:9)13Und jedes Geschöpf, das im Himmel ist und auf Erden und unter der Erde und auf dem Meer und alles, was darin ist, hörte ich sagen: Dem, der auf dem Thron sitzt, und dem Lamm sei Lob und Ehre und Preis und Gewalt von Ewigkeit zu Ewigkeit!14Und die vier Wesen sprachen: Amen! Und die Ältesten fielen nieder und beteten an.