1După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulțimi, zicând: „Aleluia![1] Mântuirea, slava și puterea sunt ale Dumnezeului nostru,2pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte: El a judecat‑o pe marea prostituată care a pervertit lumea prin curvia ei! A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“3Au spus a doua oară: „Aleluia! Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“4Cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru ființe vii s‑au aruncat la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, Care stă pe tron, zicând: „Amin! Aleluia!“5Și de la tron a ieșit un glas, zicând: „Lăudați‑L pe Dumnezeul nostru, toți robii Lui și cei ce vă temeți de El, mici și mari!“6Și am auzit ceva ca un glas al unei mari mulțimi, ca un vuiet de ape multe și ca un sunet de tunete puternice, zicând: „Aleluia! Pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, împărățește!7Să ne bucurăm, să ne veselim și să‑I dăm slavă, pentru că nunta Mielului a sosit, iar mireasa Lui s‑a pregătit[2]. (Is 54:5; Os 2:19; Mat 22:2; Ef 5:31)8I s‑a dat să se îmbrace în in fin, strălucitor și curat.“ Căci inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinților.9Apoi mi‑a zis: „Scrie! Fericiți sunt cei chemați la Cina nunții Mielului!“ Mi‑a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“10M‑am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui, dar el mi‑a zis: „Vezi să nu faci așa ceva! Eu sunt rob împreună cu tine și cu frații tăi, care țin mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină‑te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeției[3].“ (Zah 7:12; Ioan 15:26; Fapte 1:2; Fapte 4:25; Ef 3:5)
Călărețul și calul cel alb
11Apoi am văzut cerul deschis și iată că era un cal alb. Cel Ce îl călărea era numit „Cel Credincios și Adevărat“. El judecă și Se războiește cu dreptate.12Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu‑l cunoaște în afară de El.13Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în[4] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“.14Armatele care erau în cer Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, de un alb curat.15Din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“[5] El calcă în picioare teascul de vin al furiei mâniei lui Dumnezeu, al Atotputernicului. (Ps 2:9)16Pe haina și pe coapsa Lui avea scris un nume: împăratul împăraților și domnul domnilor.17Am văzut un înger care stătea în picioare în soare și care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniți! Adunați‑vă pentru ospățul cel mare al lui Dumnezeu,18ca să mâncați carnea regilor, carnea comandanților, carnea celor puternici, carnea cailor și a călăreților și carnea tuturor – atât a celor liberi, cât și a sclavilor, atât a celor mici, cât și a celor mari!“19Și am văzut fiara, regii pământului și armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal și cu armata Lui.20Fiara a fost prinsă și împreună cu ea a fost prins și profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i‑a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei și pe cei ce s‑au închinat chipului ei. Cei doi au fost aruncați de vii în lacul de foc care arde cu sulf.21Iar ceilalți au fost omorâți de sabia care ieșea din gura Celui Ce călărea pe cal; și toate păsările s‑au săturat din carnea lor.
1Danach hörte ich etwas wie eine große Stimme einer großen Schar im Himmel, die sprach: Halleluja! Die Rettung und die Herrlichkeit und die Kraft sind unseres Gottes!2Denn wahrhaftig und gerecht sind seine Gerichte, dass er die große Hure verurteilt hat, die die Erde mit ihrer Hurerei verdorben hat, und hat das Blut seiner Knechte gerächt, das ihre Hand vergossen hat. (Deut 32:43; Apo 16:6)3Und sie sprachen zum zweiten Mal: Halleluja! Und ihr Rauch steigt auf von Ewigkeit zu Ewigkeit. (Apo 14:11)4Und die vierundzwanzig Ältesten und die vier Wesen fielen nieder und beteten Gott an, der auf dem Thron saß, und sprachen: Amen, Halleluja! (Ps 106:48; Apo 4:4; Apo 4:6)5Und eine Stimme ging aus von dem Thron: Lobt unsern Gott, alle seine Knechte und die ihn fürchten, Klein und Groß!6Und ich hörte etwas wie eine Stimme einer großen Schar und wie eine Stimme großer Wasser und wie eine Stimme starker Donner, die sprachen: Halleluja! Denn der Herr, unser Gott, der Allmächtige, hat seine Herrschaft angetreten!7Lasst uns freuen und fröhlich sein und ihm die Ehre geben; denn die Hochzeit des Lammes ist gekommen, und seine Frau hat sich bereitet. (Is 61:10; Mat 22:2; Apo 21:2; Apo 21:9)8Und es wurde ihr gegeben, sich zu kleiden in Seide, glänzend und rein. – Die Seide aber ist das gerechte Tun der Heiligen.9Und er sprach zu mir: Schreibe: Selig sind, die zum Hochzeitsmahl des Lammes berufen sind. Und er sprach zu mir: Dies sind wahrhaftige Worte Gottes. (Lu 14:15)10Und ich fiel nieder zu seinen Füßen, ihn anzubeten. Und er sprach zu mir: Tu es nicht! Ich bin dein und deiner Brüder Mitknecht, die das Zeugnis Jesu haben. Bete Gott an! Das Zeugnis Jesu aber ist der Geist der Weissagung. (Fapte 10:25; Apo 22:8)
Der Reiter auf dem weißen Pferd
11Und ich sah den Himmel aufgetan; und siehe, ein weißes Pferd. Und der darauf saß, hieß: Treu und Wahrhaftig, und er richtet und kämpft mit Gerechtigkeit. (Ps 9:9; Is 11:4; Mat 24:30; Apo 3:14)12Und seine Augen sind wie eine Feuerflamme, und auf seinem Haupt sind viele Kronen; und er trug einen Namen geschrieben, den niemand kannte als er selbst. (Apo 1:14; Apo 2:17; Apo 3:12)13Und er war angetan mit einem Gewand, das in Blut getaucht war, und sein Name ist: Das Wort Gottes. (Is 63:1; Ioan 1:1)14Und ihm folgten die Heere im Himmel auf weißen Pferden, angetan mit weißer, reiner Seide.15Und aus seinem Munde ging ein scharfes Schwert, dass er damit die Völker schlage; und er wird sie regieren mit eisernem Stabe; und er tritt die Kelter, voll vom Wein des grimmigen Zornes Gottes, des Allmächtigen, (Apo 2:27; Apo 14:19)16und trägt einen Namen geschrieben auf seinem Gewand und auf seiner Hüfte: König aller Könige und Herr aller Herren. (Apo 17:14)
Das Ende des Tieres und des falschen Propheten
17Und ich sah einen Engel in der Sonne stehen, und er rief mit großer Stimme allen Vögeln zu, die hoch am Himmel fliegen: Kommt, versammelt euch zu dem großen Mahl Gottes, (Ez 39:4; Ez 39:17)18dass ihr esst das Fleisch der Könige und der Hauptleute und das Fleisch der Starken und der Pferde und derer, die darauf sitzen, und das Fleisch aller Freien und Sklaven, der Kleinen und der Großen! (Apo 13:16)19Und ich sah das Tier und die Könige auf Erden und ihre Heere versammelt, Krieg zu führen mit dem, der auf dem Pferd saß, und mit seinem Heer. (Apo 16:14; Apo 16:16)20Und das Tier wurde ergriffen und mit ihm der falsche Prophet, der vor seinen Augen die Zeichen getan hatte, durch welche er die verführte, die das Zeichen des Tieres angenommen und das Bild des Tieres angebetet hatten. Lebendig wurden diese beiden in den feurigen Pfuhl geworfen, der mit Schwefel brannte. (Dan 7:11; Mat 25:41; Apo 13:11; Apo 20:10; Apo 20:14; Apo 21:8)21Und die andern wurden erschlagen mit dem Schwert, das aus dem Munde dessen ging, der auf dem Pferd saß. Und alle Vögel wurden satt von ihrem Fleisch.