1Către Tine îmi ridic ochii, Cel Ce șade[1] în ceruri.2Cum se îndreaptă ochii robilor spre mâna stăpânilor lor, și ochii roabei – spre mâna stăpânei ei, tot așa și ochii noștri se îndreaptă spre DOMNUL, Dumnezeul nostru, până Își va arăta bunăvoința față de noi.3Arată‑Ți bunăvoința față de noi, DOAMNE, arată‑Ți bunăvoința față de noi, căci suntem atât de sătui de dispreț!4Sufletul nostru s‑a săturat de batjocura celor îngâmfați și de disprețul celor mândri.
1Ein Wallfahrtslied. Ich hebe meine Augen auf zu dir, der du im Himmel thronst.2Siehe, wie die Augen der Knechte auf die Hand ihrer Herren sehen, wie die Augen der Magd auf die Hand ihrer Herrin, so sehen unsre Augen auf den HERRN, unsern Gott, bis er uns gnädig werde.3Sei uns gnädig, HERR, sei uns gnädig; denn übersatt sind wir der Verachtung.4Übersatt ist unsere Seele von der Stolzen Spott und der Hoffärtigen Verachtung.