Psalmi 89 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Un maschil al ezrahitului Etan.

1 Voi cânta mereu îndurările DOMNULUI, din generație în generație voi face cunoscută credincioșia Ta cu gura mea.^[1] (Ps 32:1) 2 Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veșnice și în ceruri Ți‑ai întărit credincioșia!“ 3 „Am încheiat un legământ cu alesul Meu și i‑am jurat robului Meu David, zicând: 4 «Îți voi întări sămânța^[2] pe vecie și voi statornici tronul tău din generație în generație.»“ Selah 5 Cerurile laudă minunile Tale, DOAMNE, precum și credincioșia Ta în adunarea sfinților. 6 Căci cine, printre nori, se poate asemăna cu DOMNUL? Este cineva ca DOMNUL printre fiii lui Dumnezeu^[3]? (Ps 29:1) 7 Dumnezeu insuflă groază în marea adunare a sfinților și este de temut pentru cei din preajma Lui. 8 DOAMNE, Dumnezeu al Oștirilor^[4], cine este puternic ca Tine, DOAMNE^[5]? Credincioșia Ta Te înconjoară! (Ps 94:7; Ps 94:12) 9 Tu stăpânești mândria mării; când i se ridică valurile, Tu i le liniștești. 10 Tu ai zdrobit Rahabul^[6] ca pe un om ucis; cu brațul Tău puternic i‑ai împrăștiat pe dușmanii Tăi. (Is 30:7) 11 Cerurile sunt ale Tale, așa cum tot al Tău este și pământul; Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea! 12 Tu ai creat nordul și sudul^[7]. Taborul și Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău. 13 Brațul Tău este tare, mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălțată. 14 Dreptatea și judecata sunt temelia tronului Tău; îndurarea și credincioșia merg înaintea Ta. 15 Ferice de poporul care cunoaște strigătul de bucurie! DOAMNE, ei vor umbla în lumina feței Tale! 16 Ei se vor bucura de Numele Tău toată ziua și se vor lăuda cu dreptatea Ta. 17 Căci măreția tăriei lor ești Tu și prin bunăvoința Ta ne înalți cornul^[8]. (Ps 18:2) 18 Căci scutul nostru este al DOMNULUI, și împăratul nostru este al Sfântului lui Israel! 19 Atunci ai vorbit printr‑o vedenie și le‑ai zis credincioșilor Tăi: „I‑am dat ajutor unui viteaz, am ridicat din popor pe unul ales. 20 L‑am găsit pe robul Meu David și l‑am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. 21 Mâna Mea îl va sprijini; da, brațul Meu îl va întări. 22 Dușmanul nu‑i va pretinde și nelegiuitul nu‑l va înjosi. 23 Îi voi zdrobi pe vrăjmașii lui dinaintea lui și‑i voi lovi pe cei ce‑l urăsc. 24 Credincioșia și îndurarea Mea îl vor însoți; cornul îi va fi înălțat prin Numele Meu. 25 Voi da în mâna lui marea și în dreapta lui râurile. 26 El Îmi va zice: «Tatăl meu, Dumnezeul meu, Stânca izbăvirii mele!» 27 Eu îl voi face întâi născut, cel mai înălțat dintre regii pământului. 28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie, iar legământul Meu cu el va fi trainic. 29 Îi voi întări sămânța^[9] pe veci și voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile. (Ps 89:4) 30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea și nu vor umbla după judecățile Mele, 31 dacă vor desconsidera hotărârile Mele și nu vor păzi poruncile Mele, 32 atunci le voi pedepsi fărădelegea cu toiagul, iar nelegiuirea cu lovituri. 33 Nu‑Mi voi îndepărta însă îndurarea de la el și nu‑Mi voi trăda credincioșia. 34 Nu‑Mi voi desconsidera legământul și nu voi schimba ce Mi‑a ieșit de pe buze. 35 Odată ce am jurat pe sfințenia Mea, nu‑l voi minți pe David! 36 Veșnică‑i va fi sămânța^[10], iar tronul lui va dăinui cât va fi soarele înaintea Mea; (Ps 89:4) 37 va fi întărit pe veci precum luna, martorul cel credincios de printre nori.“ Selah 38 Dar Tu l‑ai respins, l‑ai îndepărtat, Te‑ai mâniat pe unsul Tău. 39 Ai desconsiderat legământul cu robul Tău, i‑ai întinat coroana în țărână, 40 i‑ai dărâmat toate zidurile, i‑ai prefăcut fortificațiile în ruine, 41 l‑au jefuit toți trecătorii și a ajuns de disprețul vecinilor. 42 Ai înălțat dreapta vrăjmașilor lui și i‑ai înveselit pe toți dușmanii lui. 43 De asemenea, ai făcut ca tăișul sabiei lui să dea înapoi și nu l‑ai sprijinit în luptă. 44 I‑ai pus capăt strălucirii, iar tronul i l‑ai azvârlit la pământ. 45 I‑ai scurtat zilele tinereții sale și l‑ai acoperit cu rușine. Selah 46 DOAMNE, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna? Până când va mai arde mânia Ta ca un foc? 47 Adu‑mi aminte ce este lungimea vieții! Pentru ce deșertăciune i‑ai creat pe toți fiii omului? 48 Este oare vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea sau care să‑și scape sufletul din mâna Locuinței Morților? Selah 49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început, pe care, în credincioșia Ta, i le‑ai jurat lui David? 50 Stăpâne, adu‑Ți aminte de disprețul împotriva robilor Tăi, pe care îl port în piept din partea multor popoare, 51 disprețul cu care m‑au disprețuit dușmanii Tăi, DOAMNE, cu care au disprețuit pașii unsului Tău! 52 Binecuvântat să fie DOMNUL în veci! Amin! Amin!

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Israels Not und die Verheißung an David

1 Eine Unterweisung Etans, des Esrachiters. 2 Ich will singen von der Gnade des HERRN ewiglich und seine Treue verkünden mit meinem Munde für und für; 3 denn ich sage: Auf ewig steht die Gnade fest; du gibst deiner Treue sicheren Grund im Himmel. 4 »Ich habe einen Bund geschlossen mit meinem Auserwählten, ich habe David, meinem Knechte, geschworen: (Ps 132:11; Is 55:3) 5 Ich will deinem Geschlecht festen Grund geben auf ewig und deinen Thron bauen für und für.« Sela. (2 Sam 7:16; Fapte 2:30) 6 Und die Himmel werden, HERR, deine Wunder preisen und deine Treue in der Gemeinde der Heiligen. 7 Denn wer in den Wolken könnte dem HERRN gleichen und dem HERRN gleich sein unter den Himmlischen? (1 Re 22:19) 8 Gott ist gefürchtet in der Versammlung der Heiligen, groß und furchtbar über alle, die um ihn sind. 9 HERR, Gott Zebaoth, wer ist wie du? Mächtig bist du, HERR, und deine Treue ist um dich her. 10 Du herrschest über das ungestüme Meer, du stillest seine Wellen, wenn sie sich erheben. (Ps 65:8; Mat 8:26) 11 Du hast Rahab^[1] zu Tode geschlagen und deine Feinde zerstreut mit deinem starken Arm. (Iov 26:12; Is 30:7; Is 51:9) 12 Himmel und Erde sind dein, du hast gegründet den Erdkreis und was darinnen ist. (Ps 24:1) 13 Nord und Süd hast du geschaffen, Tabor und Hermon jauchzen über deinen Namen. 14 Du hast einen gewaltigen Arm, stark ist deine Hand, und hoch ist deine Rechte. 15 Gerechtigkeit und Recht sind deines Thrones Stütze, Gnade und Treue treten vor dein Angesicht. 16 Wohl dem Volk, das jauchzen kann! HERR, sie werden im Licht deines Antlitzes wandeln; 17 sie werden über deinen Namen täglich fröhlich sein und in deiner Gerechtigkeit herrlich sein. 18 Denn du bist der Ruhm ihrer Stärke, und durch deine Gnade wirst du unser Horn erhöhen. 19 Denn dem HERRN gehört unser Schild und dem Heiligen Israels unser König. 20 Damals hast du geredet durch ein Gesicht zu deinen Heiligen und gesagt: Ich habe einem Helden Hilfe gewährt, ich habe erhöht einen Auserwählten aus dem Volk. (1 Sam 13:14; 1 Sam 16:13) 21 Ich habe gefunden meinen Knecht David, ich habe ihn gesalbt mit meinem heiligen Öl. 22 Meine Hand soll ihn erhalten, und mein Arm soll ihn stärken. 23 Die Feinde sollen ihn nicht überwältigen und die Ungerechten ihn nicht demütigen; 24 sondern ich will seine Widersacher vor ihm zerschlagen und, die ihn hassen, zu Boden stoßen. 25 Aber meine Treue und Gnade soll bei ihm sein, und sein Horn soll erhöht sein in meinem Namen. 26 Seine Hand lege ich auf das Meer und seine Rechte auf die Ströme. (Ps 72:8) 27 Er wird mich nennen: Du bist mein Vater, mein Gott und der Hort meines Heils. (2 Sam 7:14) 28 Und ich will ihn zum erstgeborenen Sohn machen, zum Höchsten unter den Königen auf Erden. 29 Ich will ihm ewiglich bewahren meine Gnade, und mein Bund soll ihm fest bleiben. 30 Ich will ihm ewiglich Nachkommen geben und seinen Thron erhalten, solange der Himmel währt. 31 Wenn aber seine Söhne mein Gesetz verlassen und in meinen Rechten nicht wandeln, 32 wenn sie meine Ordnungen entheiligen und meine Gebote nicht halten, 33 so will ich ihre Sünde mit der Rute heimsuchen und ihre Missetat mit Plagen; 34 aber meine Gnade will ich nicht von ihm wenden und meine Treue nicht brechen. 35 Ich will meinen Bund nicht entheiligen und nicht ändern, was aus meinem Munde gegangen ist. 36 Eines habe ich geschworen bei meiner Heiligkeit und will David nicht belügen: 37 »Sein Geschlecht soll ewig bestehen und sein Thron vor mir wie die Sonne, (Ps 72:17) 38 wie der Mond, der ewiglich bleibt, und wie der treue Zeuge in den Wolken.« Sela. (Gen 9:13) 39 Aber nun hast du verstoßen und verworfen und zürnst mit deinem Gesalbten! 40 Du hast zerbrochen den Bund mit deinem Knecht und seine Krone entweiht in den Staub. 41 Du hast eingerissen alle seine Mauern und hast zerstört seine Festungen. 42 Es berauben ihn alle, die vorübergehen; er ist seinen Nachbarn ein Spott geworden. 43 Du hast die Rechte seiner Widersacher erhöht und alle seine Feinde erfreut. 44 Auch hast du die Kraft seines Schwerts weggenommen und lässest ihn nicht siegen im Streit. 45 Du hast seinem Glanz ein Ende gemacht und seinen Thron zu Boden geworfen. 46 Du hast die Tage seiner Jugend verkürzt und ihn bedeckt mit Schande. Sela. 47 Wie lange, HERR, willst du dich immerfort verbergen und deinen Grimm wie Feuer brennen lassen? 48 Gedenke, wie kurz mein Leben ist, wie vergänglich du alle Menschen geschaffen hast! 49 Wo ist jemand, der da lebt und den Tod nicht sähe, der seine Seele errette aus des Todes Hand? Sela. 50 Herr, wo ist deine Gnade von einst, die du David geschworen hast in deiner Treue? 51 Gedenke, Herr, an die Schmach deiner Knechte, die ich trage in meiner Brust von all den vielen Völkern, (Ps 44:10) 52 mit der, HERR, deine Feinde dich schmähen, mit der sie schmähen die Spuren deines Gesalbten! 53 Gelobt sei der HERR ewiglich! Amen! Amen! (Ps 41:14)