Psalmi 71 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! 2 În dreptatea Ta, izbăvește‑mă și scapă‑mă! Pleacă‑Ți urechea spre mine și mântuiește‑mă. 3 Fii pentru mine o stâncă, o locuință, la care să vin mereu. Tu poruncești să fiu izbăvit, căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. 4 Dumnezeul meu, scapă‑mă din mâna celui rău, din brațul celui nedrept și crud. 5 Tu ești speranța mea Stăpâne DOAMNE, ești încrederea mea încă din tinerețea mea. 6 M‑am sprijinit pe Tine încă din pântec: Tu m‑ai desprins din pântecul mamei mele; în Tine este lauda mea mereu. 7 Am ajuns ca o minune pentru mulți, dar Tu ești adăpostul meu cel trainic. 8 Gura‑mi este plină de lauda Ta; toată ziua vorbesc despre splendoarea Ta. 9 Nu mă lepăda la bătrânețe! Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi, 10 căci dușmanii mei vorbesc împotriva mea și cei ce caută să‑mi ia viața uneltesc împreună, 11 zicând: „L‑a părăsit Dumnezeu! Urmăriți‑l și prindeți‑l, căci nu mai are scăpare!“ 12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine! Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu! 13 Să fie făcuți de rușine! Să piară potrivnicii sufletului meu! Să‑i înfășoare disprețul și rușinea pe cei care îmi vor răul. 14 Eu însă voi continua să sper și Te voi lăuda tot mai mult. 15 Gura mea va povesti dreptatea Ta și mântuirea Ta toată ziua, chiar dacă nu le cunosc marginile. 16 Voi veni și voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne DOAMNE, voi aminti dreptatea Ta și numai a Ta. 17 Dumnezeule, m‑ai învățat încă din tinerețea mea, iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi. 18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân și cărunt; nu mă părăsi până voi vesti puterea Ta generației următoare și tăria Ta tuturor celor ce vor veni. 19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer! Tu ai înfăptuit lucruri mari. Dumnezeule, cine este ca Tine? 20 Deși m‑ai făcut să văd necazuri multe și amare, Tu îmi vei da din nou viață. Chiar și din adâncimile pământului mă vei scoate din nou. 21 Îmi vei mări cinstea și mă vei mângâia. 22 Iar eu Îți voi mulțumi cu harfa pentru credincioșia Ta, Dumnezeul meu! Voi cânta spre lauda Ta din liră, Sfântule al lui Israel! 23 Buzele mele vor striga de bucurie când voi cânta spre lauda Ta, iar sufletul meu, pe care l‑ai răscumpărat, va cânta și el. 24 Limba mea, de asemenea, va vesti toată ziua dreptatea Ta, căci cei ce‑mi voiau răul au fost făcuți de rușine și de râs.

Lutherbibel 2017

Bitte um Gottes Hilfe im Alter

1 HERR, ich traue auf dich, lass mich nimmermehr zuschanden werden. 2 Errette mich durch deine Gerechtigkeit und hilf mir heraus, neige deine Ohren zu mir und hilf mir! 3 Sei mir ein starker Hort, dahin ich immer fliehen kann, / der du zugesagt hast, mir zu helfen; denn du bist mein Fels und meine Burg. (Ps 31:3) 4 Mein Gott, hilf mir aus der Hand des Gottlosen, aus der Hand des Ungerechten und Tyrannen. 5 Denn du bist meine Zuversicht, HERR, mein Gott, meine Hoffnung von meiner Jugend an. 6 Auf dich habe ich mich verlassen vom Mutterleib an; / du hast mich aus meiner Mutter Leibe gezogen. Dich rühme ich immerdar. 7 Ich bin für viele wie ein Zeichen; aber du bist meine starke Zuversicht. 8 Lass meinen Mund deines Ruhmes und deines Preises voll sein täglich. 9 Verwirf mich nicht in meinem Alter, verlass mich nicht, wenn ich schwach werde. 10 Denn meine Feinde reden über mich, und die auf mich lauern, beraten sich miteinander 11 und sprechen: Gott hat ihn verlassen; jagt ihm nach und ergreift ihn, denn da ist kein Erretter! 12 Gott, sei nicht ferne von mir; mein Gott, eile, mir zu helfen! 13 Schämen sollen sich und umkommen, die mir feind sind; mit Schimpf und Schande sollen überschüttet werden, die mein Unglück suchen. 14 Ich aber will immer harren und mehren all deinen Ruhm. 15 Mein Mund soll verkündigen deine Gerechtigkeit, täglich deine Wohltaten, die ich nicht zählen kann. 16 Ich gehe einher in der Kraft Gottes des HERRN; ich preise deine Gerechtigkeit allein. 17 Gott, du hast mich von Jugend auf gelehrt, und noch jetzt verkündige ich deine Wunder. 18 Auch verlass mich nicht, Gott, im Alter, wenn ich grau werde, bis ich deine Macht verkündige Kindeskindern und deine Kraft allen, die noch kommen sollen. (Is 46:4) 19 Gott, deine Gerechtigkeit reicht bis zum Himmel; der du große Dinge tust, Gott, wer ist dir gleich? 20 Du lässest mich erfahren viel Angst und Not und machst mich wieder lebendig und holst mich wieder herauf aus den Tiefen der Erde. (1 Sam 2:6) 21 Du machst mich sehr groß und tröstest mich wieder. 22 So will auch ich dir danken mit Saitenspiel für deine Treue, mein Gott; ich will dir zur Harfe lobsingen, du Heiliger Israels. (2 Re 19:22; Is 43:3) 23 Meine Lippen und meine Seele, die du erlöst hast, sollen fröhlich sein und dir lobsingen. 24 Auch meine Zunge soll täglich reden von deiner Gerechtigkeit; denn zu Schmach und Schande werden, die mein Unglück suchen.