Pentru dirijor. De cântat ca și „Nu distruge!“ Al lui David. Un mihtam compus pe vremea când acesta se refugiase în peșteră, fugind de Saul.
1Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, arată‑Ți bunăvoința față de mine, căci în Tine se adăpostește sufletul meu. La umbra aripilor Tale mă adăpostesc până când va trece necazul.[1] (Ps 16:1)2Strig către Dumnezeul cel Preaînalt, către Dumnezeul Care mă răzbună.3El va trimite ajutor din ceruri și mă va izbăvi; îl va face de rușine pe prigonitorul meu. Selah Dumnezeu Își va trimite îndurarea și credincioșia.4Sufletul meu este în mijlocul leilor; stau întins printre cei ce devorează, fii ai omului, ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie tăioasă.5Fii înălțat[2], Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!6Ei întinseseră un laț pașilor mei; sufletul îmi era încovoiat; ei săpaseră o groapă înaintea mea, dar au căzut ei înșiși în ea. Selah7Inima mea este pregătită, Dumnezeule, inima mea este pregătită! Voi cânta și Te voi lăuda.8Trezește‑te, suflete al meu[3]! Treziți‑vă, harfă și liră! Voi trezi zorii.9Stăpâne, Îți voi mulțumi printre popoare, Voi cânta spre lauda Ta printre neamuri.10Căci mare este îndurarea Ta, până la ceruri, iar credincioșia Ta este până la nori.11Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!
1Ein güldenes Kleinod Davids, vorzusingen, nach der Weise »Vertilge nicht«, als er vor Saul in die Höhle floh. (1 Sam 22:1)2Sei mir gnädig, Gott, sei mir gnädig! Denn auf dich traut meine Seele, und unter dem Schatten deiner Flügel habe ich Zuflucht, bis das Unglück vorübergehe. (Ps 17:8; Ps 91:1)3Ich rufe zu Gott, dem Allerhöchsten, zu Gott, der meine Sache zum guten Ende führt.4Er sende vom Himmel und helfe mir / von der Schmähung dessen, der mir nachstellt. Sela. Gott sende seine Güte und Treue.5Ich liege mitten unter Löwen; verzehrende Flammen sind die Menschen, ihre Zähne sind Spieße und Pfeile und ihre Zungen scharfe Schwerter.6Erhebe dich, Gott, über den Himmel und deine Ehre über alle Welt!7Sie haben meinen Schritten ein Netz gestellt und meine Seele gebeugt; sie haben vor mir eine Grube gegraben – und fallen doch selbst hinein. Sela.8Mein Herz ist bereit, Gott, mein Herz ist bereit, dass ich singe und lobe. (Ps 108:2)9Wach auf, meine Ehre[1], wach auf, Psalter und Harfe, ich will das Morgenrot wecken!10Herr, ich will dir danken unter den Völkern, ich will dir lobsingen unter den Leuten.11Denn deine Güte reicht, so weit der Himmel ist, und deine Wahrheit, so weit die Wolken gehen.12Erhebe dich, Gott, über den Himmel und deine Ehre über alle Welt!