Psalmi 37 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Al lui David

1 Nu te mânia din cauza răufăcătorilor și nu‑i invidia pe cei ce săvârșesc răul, 2 căci ei se usucă repede ca iarba și se veștejesc precum verdeața! 3 Încrede‑te în DOMNUL și fă binele! Locuiește în țară și veghează să umbli în credincioșie^[1]. 4 Desfătarea ta să fie DOMNUL și El va împlini cererile inimii tale. 5 Încredințează‑ți calea în mâna DOMNULUI, încrede‑te în El, și El va lucra. 6 El va face să răsară dreptatea ta ca zorii și cauza ta dreaptă^[2] – ca miezul zilei. 7 Taci înaintea DOMNULUI și nădăjduiește în El, nu te mânia din cauza celui ce reușește pe calea lui, a celui ce‑și împlinește planurile lui rele. 8 Renunță la mânie, părăsește furia! Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău. 9 Fiindcă răufăcătorii vor fi stârpiți, dar cei ce nădăjduiesc în DOMNUL vor moșteni țara. 10 Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era și nu va mai fi. 11 Cei blânzi însă vor moșteni țara^[3] și se vor bucura de belșug de pace! 12 Cel rău uneltește împotriva celui drept, scrâșnește din dinți împotriva lui. 13 Dar Stăpânul râde de el, căci știe că‑i vine și lui ziua. 14 Cei răi își scot sabia, își încordează arcul, ca să‑l doboare pe cel sărac și pe cel nevoiaș, să‑i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte. 15 Sabia lor însă le va străpunge propriile inimi, iar arcurile le vor fi zdrobite. 16 Mai bun este puținul celui drept, decât belșugul multor răi, 17 căci brațele celor răi vor fi frânte, dar DOMNUL îi sprijină pe cei drepți. 18 DOMNUL cunoaște zilele celor fără pată. Moștenirea lor va fi pe vecie. 19 Ei nu sunt făcuți de rușine în vreme rea, iar în zile de foamete vor fi săturați. 20 Cei răi vor pieri însă, iar dușmanii DOMNULUI vor fi precum frumusețea pășunilor; vor trece, ca fumul vor trece. 21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi; cel drept însă arată bunăvoință și dă. 22 Cei ce sunt binecuvântați de El vor moșteni țara, dar cei ce sunt blestemați de El vor fi stârpiți. 23 DOMNUL întărește pașii omului, atunci când Își găsește plăcere în calea lui. 24 Când acesta cade, nu este doborât de tot, căci DOMNUL îl sprijină cu mâna Sa. 25 Din tinerețea mea și până la bătrânețe n‑am văzut vreun om drept părăsit, nici pe sămânța lui cerșindu‑și pâinea. 26 Toată ziua el arată bunăvoință și dă cu împrumut, iar sămânța lui este o binecuvântare.^[4] 27 Deci depărtează‑te de rău și fă binele! Atunci vei putea locui în țară pentru totdeauna! 28 DOMNULUI Îi place să facă dreptate și nu‑Și părăsește credincioșii! Totdeauna ei sunt păziți, dar sămânța celor răi va fi stârpită. 29 Cei drepți vor moșteni țara, o vor locui pe vecie. 30 Gura celui drept vestește înțelepciunea, iar limba lui vorbește cu dreptate. 31 El poartă în inimă Legea Dumnezeului său, și astfel picioarele^[5] nu‑i alunecă. 32 Cel rău îl pândește pe cel drept, căutând să‑l omoare, 33 însă DOMNUL nu‑l lasă în mâna lui și nu‑l lasă să fie condamnat la judecata lui. 34 Nădăjduiește în DOMNUL și păzește calea Lui, iar El te va înălța ca să stăpânești țara și vei vedea nimicirea celor răi! 35 L‑am văzut pe cel groaznic de rău, întinzându‑se ca un copac bogat, bine sădit în țara lui. 36 Dar când am trecut încă o dată pe acolo, iată că nu mai era; l‑am căutat, dar nu l‑am mai găsit. 37 Uită‑te la cel integru, privește‑l pe cel drept, căci omul pașnic are viitor! 38 Răzvrătiții vor fi nimiciți cu toții; viitorul celor răi va fi retezat. 39 Izbăvirea celor drepți vine de la DOMNUL, Care le este refugiu în vreme de necaz. 40 DOMNUL îi ajută și îi scapă; îi scapă de cei răi și îi izbăvește, pentru că se adăpostesc în El.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Das scheinbare Glück der Frevler

1 Von David. Entrüste dich nicht über die Bösen, sei nicht neidisch auf die Übeltäter. (Prov 24:19) 2 Denn wie das Gras werden sie bald verdorren, und wie das grüne Kraut werden sie verwelken. 3 Hoffe auf den HERRN und tue Gutes, bleibe im Lande und nähre dich redlich. 4 Habe deine Lust am HERRN; der wird dir geben, was dein Herz wünscht. (Ps 20:5) 5 Befiehl dem HERRN deine Wege und hoffe auf ihn, er wird’s wohlmachen 6 und wird deine Gerechtigkeit heraufführen wie das Licht und dein Recht wie den Mittag. (Mica 7:9) 7 Sei stille dem HERRN und warte auf ihn. Entrüste dich nicht über den, dem es gut geht, der seinen Mutwillen treibt. 8 Steh ab vom Zorn und lass den Grimm, entrüste dich nicht, dass du nicht Unrecht tust. 9 Denn die Bösen werden ausgerottet; die aber des HERRN harren, werden das Land erben. 10 Noch eine kleine Zeit, so ist der Gottlose nicht mehr da; und wenn du nach seiner Stätte siehst, ist er weg. 11 Aber die Elenden werden das Land erben und ihre Freude haben an großem Frieden. (Mat 5:5) 12 Der Frevler droht dem Gerechten und knirscht mit seinen Zähnen wider ihn. 13 Aber der Herr lacht seiner; denn er sieht, dass sein Tag kommt. (Iov 18:20) 14 Die Frevler ziehen das Schwert und spannen ihren Bogen, dass sie fällen den Elenden und Armen und morden die Frommen. 15 Aber ihr Schwert wird in ihr eigenes Herz dringen, und ihr Bogen wird zerbrechen. 16 Das Wenige, das ein Gerechter hat, ist besser als der Überfluss vieler Frevler. (Prov 15:16) 17 Denn die Arme der Frevler werden zerbrechen, aber der HERR erhält die Gerechten. 18 Der HERR kennt die Tage der Frommen, und ihr Erbe wird ewiglich bleiben. (Ecl 8:12) 19 Sie werden nicht zuschanden in böser Zeit, und in den Tagen des Hungers werden sie satt werden. (Prov 10:3) 20 Denn die Frevler werden umkommen; und die Feinde des HERRN, wenn sie auch sind wie prächtige Auen, werden sie doch vergehen, wie der Rauch vergeht. 21 Der Frevler muss borgen und bezahlt nicht, aber der Gerechte ist barmherzig und gibt. 22 Denn die Gesegneten des Herrn erben das Land; aber die er verflucht, werden ausgerottet. 23 Von dem HERRN kommt es, wenn eines Mannes Schritte fest werden, und er hat Gefallen an seinem Wege. 24 Fällt er, so stürzt er doch nicht; denn der HERR hält ihn fest an der Hand. (Prov 24:16) 25 Ich bin jung gewesen und alt geworden und habe noch nie den Gerechten verlassen gesehen und seine Kinder um Brot betteln. 26 Er ist allezeit barmherzig und leiht gerne, und seine Nachkommen werden zum Segen sein. (Gen 12:2) 27 Lass ab vom Bösen und tue Gutes, so bleibst du wohnen immerdar. 28 Denn der HERR hat das Recht lieb und verlässt seine Heiligen nicht. Ewiglich werden sie bewahrt, aber das Geschlecht der Frevler wird ausgerottet. 29 Die Gerechten werden das Land ererben und darin wohnen allezeit. (Is 60:21) 30 Der Mund des Gerechten spricht Weisheit, und seine Zunge redet das Recht. 31 Das Gesetz seines Gottes ist in seinem Herzen; seine Tritte gleiten nicht. 32 Der Frevler lauert dem Gerechten auf und sucht ihn zu töten. 33 Aber der HERR lässt ihn nicht in seiner Hand und verdammt ihn nicht, wenn er verurteilt wird. 34 Harre auf den HERRN und halte dich auf seinem Weg, / so wird er dich erhöhen, dass du das Land erbest; du wirst es sehen, dass die Frevler ausgerottet werden. 35 Ich sah einen Frevler, der pochte auf Gewalt und machte sich breit und grünte wie eine Zeder. (1 Sam 25:2; Ez 31:3) 36 Da man vorüberging, siehe, da war er dahin. Ich fragte nach ihm; doch ward er nirgends gefunden. 37 Bleibe fromm und halte dich recht; denn einem solchen wird es zuletzt wohlgehen. 38 Die Übertreter aber werden allesamt vertilgt, und die Frevler werden zuletzt ausgerottet. 39 Aber der HERR hilft den Gerechten, er ist ihre Stärke in der Not. 40 Und der HERR wird ihnen beistehen und sie erretten; er wird sie von den Frevlern erretten und ihnen helfen; denn sie trauen auf ihn. (Lu 18:7)