1Binecuvântat să fie DOMNUL, Stânca mea, Cel Ce‑mi deprinde mâinile pentru luptă și degetele pentru război,2Binefăcătorul[1] meu, Fortăreața mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu și Cel în Care mă adăpostesc, Cel Care‑mi supune poporul! (Ps 5:7)3DOAMNE, ce este omul, ca să iei cunoștiință de el, și fiul omului, ca să te gândești la el?4Omul este ca o suflare, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.5DOAMNE, pleacă‑Ți cerurile și coboară; atinge munții, ca să fumege!6Aprinde fulgerul și împrăștie‑i pe dușmanii mei; aruncă săgețile Tale și pune‑i pe fugă!7Întinde‑Ți mâna din înălțime! Scapă‑mă și izbăvește‑mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,8a căror gură vorbește nimicuri[2] și a căror dreaptă este înșelătoare!9Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă! Voi cânta spre lauda Ta cu lira cu zece coarde,10Ție, Care le dai regilor victoria, Care îl scapi pe David, robul Tău, de o sabie distrugătoare!11Numai scapă‑mă, izbăvește‑mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbește nimicuri și a căror dreaptă este înșelătoare!12Atunci fiii noștri, în tinerețea lor, vor fi ca niște plante bine crescute. Fiicele noastre vor fi ca niște stâlpi sculptați pentru structura unui palat.13Grânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade. Turmele noastre ni se vor înmulți cu miile și cu zecile de mii pe pășunile noastre.14Vitele noastre vor fi bine hrănite;[3] nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de țipăt pe ulițele noastre.15Ferice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este DOMNUL!
1Von David. Gelobt sei der HERR, mein Fels, der meine Hände kämpfen lehrt und meine Fäuste, Krieg zu führen,2meine Hilfe und meine Burg, mein Schutz und mein Erretter, mein Schild, auf den ich traue, der mein Volk unter mich zwingt. (Ps 18:3)3HERR, was ist der Mensch, dass du dich seiner annimmst, und des Menschen Kind, dass du ihn so beachtest? (Ps 8:5)4Ist doch der Mensch gleich wie nichts; seine Zeit fährt dahin wie ein Schatten. (Iov 14:2)5HERR, neige deinen Himmel und fahre herab; rühre die Berge an, dass sie rauchen. (Ps 18:10)6Sende Blitze und zerstreue deine Feinde, / schick deine Pfeile und erschrecke sie,7streck aus deine Hand von der Höhe. Erlöse mich und errette mich aus großen Wassern, aus der Hand der Fremden,8deren Mund Falsches redet und deren rechte Hand trügt.9Gott, ich will dir ein neues Lied singen, ich will dir spielen auf dem Psalter von zehn Saiten, (Ps 33:3)10der du den Königen Sieg gibst und erlösest deinen Knecht David vom mörderischen Schwert.11Erlöse mich und errette mich aus der Hand der Fremden, deren Mund Falsches redet und deren rechte Hand trügt.12Unsere Söhne seien wie Pflanzen, / hochgewachsen in ihrer Jugend – unsere Töchter wie Säulen, geschnitzt für Paläste –13unsere Kammern gefüllt, dass sie Vorrat geben, einen nach dem andern – unsere Schafe, dass sie Tausende werfen und Zehntausende auf unsern Triften –14unsere Rinder, dass sie tragen ohne Schaden und Verlust – und kein Klagegeschrei sei auf unsern Gassen. –15Wohl dem Volk, dem es so ergeht! Wohl dem Volk, dessen Gott der HERR ist! (Deut 33:29)