de la Biblica1Mulțumiți DOMNULUI, chemați Numele Lui! Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!2Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui! Vestiți toate minunile Lui!3Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce‑L caută pe DOMNUL!4Căutați pe DOMNUL și puterea Lui, căutați întotdeauna fața Lui!5Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut, de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,6sămânță a robului Său Avraam, fii ai lui Iacov, aleșii Lui!7El este DOMNUL, Dumnezeul nostru, și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.8El Își aduce aminte mereu de legământul Lui, de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,9de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam, de jurământul Lui către Isaac,10pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre și față de Israel printr‑un legământ veșnic,11zicând: „Ție îți voi da țara Canaan, ca parte a moștenirii voastre.“12Pe atunci erau doar câțiva oameni, puțini la număr și străini în țară.13Ei călătoreau de la un neam la alt neam, de la un regat la alt popor.14El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească și a mustrat regi pentru ei:15„Nu vă atingeți de unșii Mei și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“16A chemat foametea peste țară, a frânt orice toiag al pâinii.17Trimisese înaintea lor un om, pe Iosif, care a fost vândut ca rob.18I‑au strâns picioarele în lanțuri, iar gâtul i‑a fost pus în fiare,19până la vremea când s‑a împlinit[1] Cuvântul Lui, când Cuvântul DOMNULUI l‑a dovedit curat.[2]20Atunci regele a trimis să‑l dezlege și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze.21L‑a pus stăpân peste casa lui și stăpânitor peste toate averile lui,22ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.23Atunci Israel a venit în Egipt, Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham.24Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor.25Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul, să se poarte mișelește cu robii Săi.26L‑a trimis pe Moise, robul Său, și pe Aaron pe care‑l alesese.27Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași și au făcut minuni în țara lui Ham.28A trimis întunericul și s‑a făcut beznă; Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.29Le‑a prefăcut apa în sânge și le‑a omorât peștii.30Țara lor a mișunat de broaște, până în odăile împăraților lor.31El a zis, și au venit roiuri de muște; au fost țânțari pe întreg teritoriul lor.32Le‑a dat grindină, în loc de ploaie, și flăcări de foc peste țara lor.33Le‑a lovit viile și smochinii și le‑a rupt copacii din teritoriul lor.34El a zis, și au venit lăcuste[3], lăcuste[4] fără număr.35Ele au devorat toată verdeața din țara lor și au mâncat rodul pământului lor.36I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor, pârga întregii lor puteri.37El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească.38Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor, căci îi apucaseră groaza de ei.39El a întins un nor ca să le fie învelitoare și un foc ca să lumineze noaptea.40Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe și i‑a săturat cu pâine din cer.41A despicat stânca și a curs apă; un râu a curs prin locuri uscate.42Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă, făcută lui Avraam, robul Său.43El Și‑a scos poporul cu bucurie, Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie.44Le‑a dat teritoriile neamurilor și au moștenit rodul muncii noroadelor,45ca să păzească hotărârile Lui și să trăiască după învățăturile[5] Lui. Lăudați‑L pe DOMNUL![6]
Lob Gottes für seine Heilstaten in Israels Frühzeit
1Danket dem HERRN und rufet an seinen Namen; verkündigt sein Tun unter den Völkern! (1 Cro 16:8)2Singet ihm und spielet ihm, redet von allen seinen Wundern!3Rühmet seinen heiligen Namen; es freue sich das Herz derer, die den HERRN suchen!4Fraget nach dem HERRN und nach seiner Macht, suchet sein Antlitz allezeit!5Gedenket seiner Wunderwerke, die er getan hat, seiner Zeichen und der Urteile seines Mundes,6du Geschlecht Abrahams, seines Knechts, ihr Söhne Jakobs, seine Auserwählten!7Er ist der HERR, unser Gott, er richtet in aller Welt.8Er gedenkt ewiglich an seinen Bund, an das Wort, das er verheißen hat für tausend Geschlechter, (Deut 7:9)9an den Bund, den er geschlossen hat mit Abraham, und an den Eid, den er Isaak geschworen hat.10Er stellte ihn auf für Jakob als Satzung und für Israel als ewigen Bund11und sprach: »Dir will ich das Land Kanaan geben, das Los eures Erbteils«, (Gen 13:15)12als sie gering waren an Zahl, nur wenige und Fremdlinge im Lande.13Und sie zogen von Volk zu Volk, von einem Königreich zum andern.14Er ließ keinen Menschen ihnen Schaden tun und wies Könige zurecht um ihretwillen: (Num 23:7)15»Tastet meine Gesalbten nicht an, und tut meinen Propheten kein Leid!«16Und er rief den Hunger ins Land und nahm weg allen Vorrat an Brot. (Gen 41:54)17Er sandte einen Mann vor ihnen hin; Josef wurde als Knecht verkauft. (Gen 37:28)18Sie zwangen seine Füße in Fesseln, sein Hals wurde in Eisen gelegt,19bis sein Wort eintraf und die Rede des HERRN ihm recht gab.20Da sandte der König hin und ließ ihn losbinden, der Herrscher über Völker, er gab ihn frei. (Gen 41:14)21Er setzte ihn zum Herrn über sein Haus, zum Herrscher über alle seine Güter,22dass er seine Fürsten unterwiese nach seinem Willen und seine Ältesten Weisheit lehrte.23Und Israel zog nach Ägypten, Jakob ward ein Fremdling im Lande Hams. (Gen 46:1; Gen 46:7)24Und der Herr ließ sein Volk sehr wachsen und machte sie mächtiger als ihre Feinde. (Ex 1:7; Ex 1:12)25Diesen verwandelte er das Herz, / dass sie seinem Volk gram wurden und Arglist übten an seinen Knechten.26Er sandte seinen Knecht Mose und Aaron, den er erwählt hatte. (Ex 3:10; Ex 4:14)27Die taten seine Zeichen unter ihnen und seine Wunder im Lande Hams. (Ex 7:1)28Er sandte Finsternis und machte es finster; doch sie blieben ungehorsam seinen Worten.29Er verwandelte ihre Wasser in Blut und tötete ihre Fische.30Ihr Land wimmelte von Fröschen bis in die Kammern ihrer Könige.31Er gebot, da kam Ungeziefer, Stechmücken in all ihr Gebiet.32Er gab ihnen Hagel statt Regen, Feuerflammen in ihrem Lande33und schlug ihre Weinstöcke und Feigenbäume und zerbrach die Bäume in ihrem Gebiet.34Er gebot, da kamen Heuschrecken und Käfer ohne Zahl;35sie fraßen alles Gras in ihrem Lande, und fraßen auch die Frucht ihres Ackers.36Er schlug alle Erstgeburt in Ägypten, alle Erstlinge ihrer Kraft.37Er führte sie heraus mit Silber und Gold; es war kein Gebrechlicher unter ihren Stämmen. (Ex 12:35)38Ägypten wurde froh, dass sie auszogen; denn Furcht vor ihnen war auf sie gefallen.39Er breitete eine Wolke aus, sie zu decken, und ein Feuer, die Nacht zu erleuchten. (Ex 13:21; Ex 14:20)40Sie baten, da ließ er Wachteln kommen, und er sättigte sie mit Himmelsbrot. (Ex 16:13)41Er öffnete den Felsen, da strömten Wasser heraus, sie flossen dahin als Strom in der Wüste. (Ex 17:6)42Denn er gedachte an sein heiliges Wort und an Abraham, seinen Knecht.43So führte er sein Volk in Freuden heraus und seine Auserwählten mit Jubel44und gab ihnen die Länder der Völker, dass sie die Güter der Nationen gewannen,45damit sie hielten seine Gebote und seine Gesetze bewahrten. Halleluja!