1Nu strigă înțelepciunea? Nu‑și înalță priceperea glasul?2Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului, la răspântia[1] cărărilor.3Strigă tare lângă porți, în fața[2] cetății, la intrarea ușilor:4„Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!5O, naivilor, înțelegeți prudența! Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari, și buzele mele vor rosti ce este drept!7Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic sucit sau pervertit în ele.9Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.10Primiți îndrumarea mea în loc de argint, și cunoștința mai mult decât aurul ales.11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și discernământul.13Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite.14Al meu este sfatul și înțelepciunea; a mea este priceperea, a mea este puterea.15Prin mine domnesc împărații și conducătorii decretează dreptatea.16Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății.17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.18Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea.19Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu decât argintul ales.20Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății,21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.22DOMNUL mă avea la începutul căii[3] Lui,[4] înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.23Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul.24Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă.25Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului,28când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului,29când a așezat hotar mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea[5] Sa, când a trasat temeliile pământului,30eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram în desfătări, jucându‑mă tot timpul în fața Lui,31jucându‑mă cu lumea pământului Său și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.32Acum deci, fiilor, ascultați‑mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele!33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n‑o ignorați!34Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele.35Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI.36Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
1Ruft nicht die Weisheit, und lässt nicht die Klugheit sich hören? (Prov 1:20)2Öffentlich am Wege steht sie und an der Kreuzung der Straßen;3an den Toren am Ausgang der Stadt und am Eingang der Pforte ruft sie:4O ihr Männer, euch rufe ich und erhebe meine Stimme zu den Menschenkindern!5Merkt, ihr Unverständigen, auf Klugheit, und ihr Toren, nehmt Verstand an!6Hört, denn ich rede, was edel ist, und meine Lippen sprechen, was recht ist.7Denn mein Mund redet die Wahrheit, und meine Lippen hassen, was gottlos ist.8Alle Reden meines Mundes sind gerecht, es ist nichts Verkehrtes noch Falsches darin.9Sie sind alle recht für die Verständigen und richtig denen, die Erkenntnis gefunden haben.10Nehmt meine Zucht an lieber als Silber und achtet Erkenntnis höher als kostbares Gold. (Prov 3:14)11Denn Weisheit ist besser als Perlen, und alles, was man wünschen mag, kann ihr nicht gleichen.12Ich, die Weisheit, wohne bei der Klugheit und finde Einsicht und guten Rat.13Die Furcht des HERRN hasst das Arge; Hoffart und Hochmut, bösem Wandel und verkehrter Rede bin ich feind.14Mein ist beides, Rat und Tat, ich habe Verstand und Macht.15Durch mich regieren die Könige und setzen die Ratsherren das Recht. (Prov 16:12)16Durch mich herrschen die Fürsten und die Edlen richten auf Erden.17Ich liebe, die mich lieben, und die mich suchen, finden mich.18Reichtum und Ehre ist bei mir, bleibendes Gut und Gerechtigkeit.19Meine Frucht ist besser als Gold und feines Gold, und mein Ertrag besser als erlesenes Silber.20Ich wandle auf dem Wege der Gerechtigkeit, mitten auf der Straße des Rechts,21dass ich versorge mit Besitz, die mich lieben, und ihre Schatzkammern fülle.
Weisheit und Schöpfung
22Der HERR hat mich schon gehabt im Anfang seiner Wege, ehe er etwas schuf, von Anbeginn her. (Gen 1:1; Iov 28:23; Ioan 1:1)23Ich bin eingesetzt von Ewigkeit her, im Anfang, ehe die Erde war.24Als die Tiefe noch nicht war, ward ich geboren, als die Quellen noch nicht waren, die von Wasser fließen.25Ehe denn die Berge eingesenkt waren, vor den Hügeln ward ich geboren,26als er die Erde noch nicht gemacht hatte noch die Fluren darauf noch die Schollen des Erdbodens.27Als er die Himmel bereitete, war ich da, als er den Kreis zog über der Tiefe,28als er die Wolken droben mächtig machte, als er stark machte die Quellen der Tiefe,29als er dem Meer seine Grenze setzte und den Wassern, dass sie nicht überschreiten seinen Befehl; als er die Grundfesten der Erde legte, (Ps 104:9)30da war ich beständig[1] bei ihm; ich war seine Lust täglich und spielte vor ihm allezeit;31ich spielte auf seinem Erdkreis und hatte meine Lust an den Menschenkindern.32So hört nun auf mich, meine Söhne! Wohl denen, die meine Wege einhalten!33Hört die Zucht und werdet weise und schlagt sie nicht in den Wind!34Wohl dem Menschen, der mir gehorcht, dass er wache an meiner Tür täglich, dass er hüte die Pfosten meiner Tore!35Wer mich findet, der findet das Leben und erlangt Wohlgefallen vom HERRN.36Wer aber mich verfehlt, zerstört sein Leben; alle, die mich hassen, lieben den Tod.