Proverbele 26 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Așa cum nu se potrivește zăpada în timpul verii sau ploaia la seceriș, tot astfel nu se potrivește nici gloria pentru un nesăbuit. 2 Așa cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, tot astfel nu nimerește nici blestemul neîntemeiat. 3 Biciul este pentru cal, zăbala pentru măgar, și nuiaua pentru spatele nesăbuiților. 4 Nu‑i răspunde nesăbuitului după nebunia lui, ca nu cumva să fii tu însuți ca el! 5 Răspunde‑i nesăbuitului pe măsura nebuniei lui, ca nu cumva să se vadă înțelept în ochii săi! 6 Cel care trimite un mesaj printr‑un nesăbuit își taie singur picioarele și bea violență. 7 Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase, așa este un proverb în gura unor nesăbuiți. 8 Cum leagă cineva piatra în praștie, așa este cinstirea unui nesăbuit. 9 Ca un tufiș de spini în mâna unui om beat, așa este un proverb în gura nesăbuiților. 10 Ca un arcaș care rănește pe oricine,^[1] așa este cel ce angajează un nesăbuit sau un trecător oarecare. 11 Ca un câine care se întoarce la voma lui, așa își repetă și nesăbuitul nebunia. 12 Ai văzut vreun om care se vede înțelept în ochii săi? Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el. 13 Leneșul spune: „Este un leu pe drum! Un leu este pe străzi!“ 14 Așa cum se întoarce ușa pe balamalele ei, tot astfel se întoarce și leneșul în patul lui. 15 Leneșul își bagă mâna adânc în farfurie dar este prea obosit s‑o mai ducă înapoi la gură. 16 Leneșul este mai înțelept în ochii săi decât șapte oameni care răspund cu discernământ. 17 Ca un om care prinde un câine de urechi, așa este trecătorul care se amestecă într‑o ceartă care nu‑l privește. 18 Ca un nebun care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare, 19 așa este omul care înșală pe semenul său și spune: „Doar am glumit!“ 20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge și când nu mai este niciun bârfitor, cearta încetează. 21 Cărbunele face jar și lemnul foc, iar omul certăreț stârnește conflicte. 22 Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri; ele alunecă până în odăile pântecului. 23 Ca poleiala de argint^[2] peste un vas de lut așa sunt buzele prefăcute^[3] și o inimă rea. 24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui, dar înlăuntrul lui pregătește înșelătoria. 25 Când vorbește cu glas binevoitor, să nu‑l crezi, căci șapte urâciuni sunt în inima lui. 26 Ura lui poate fi ascunsă prin ipocrizie, dar răutatea lui va fi descoperită în adunare. 27 Cine sapă o groapă va cădea în ea, iar piatra se va întoarce chiar peste cel ce o rostogolește. 28 Limba mincinoasă urăște pe cei răniți de ea, și gura lingușitoare aduce ruina.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Wie Schnee nicht zum Sommer und Regen zur Ernte, so reimt sich Ehre nicht zum Toren. 2 Wie ein Vogel dahinfliegt und eine Schwalbe enteilt, so ist ein unverdienter Fluch: Er trifft nicht ein. 3 Dem Ross eine Peitsche und dem Esel einen Zaum und dem Toren eine Rute auf den Rücken! (Prov 19:29) 4 Antworte dem Toren nicht nach seiner Torheit, dass du ihm nicht gleich wirst. 5 Antworte aber dem Toren nach seiner Torheit, dass er sich nicht weise dünke. 6 Wer eine Sache durch einen törichten Boten ausrichtet, der ist wie einer, der sich selbst die Füße abhaut und Schaden leidet. 7 Kraftlos wie die Schenkel des Lahmen, so ist die Weisheit im Munde der Toren. 8 Einem Toren Ehre antun, das ist, wie wenn einer einen edlen Stein auf einen Steinhaufen wirft. 9 Ein Spruch in eines Toren Mund ist wie ein Dornzweig in der Hand eines Trunkenen. 10 Wie ein Schütze, der jeden verwundet, so ist, wer einen Toren oder einen Vorübergehenden dingt. 11 Wie ein Hund wieder frisst, was er gespien hat, so ist der Tor, der seine Torheit immer wieder treibt. (2 Pe 2:22) 12 Wenn du einen siehst, der sich weise dünkt, da ist für einen Toren mehr Hoffnung als für ihn. (Prov 3:7) 13 Der Faule spricht: »Es ist ein junger Löwe auf dem Wege, ein Löwe auf den Gassen.« (Prov 22:13) 14 Ein Fauler wendet sich im Bett wie die Tür in der Angel. (Prov 6:9) 15 Der Faule steckt seine Hand in die Schüssel, und es wird ihm sauer, dass er sie zum Munde bringe. (Prov 19:24) 16 Ein Fauler dünkt sich weiser als sieben, die da wissen, verständig zu antworten. 17 Wer vorübergeht und sich mengt in fremden Streit, der ist wie einer, der den Hund bei den Ohren zwackt. 18 Wie ein Wahnsinniger, der mit Geschoss und Pfeilen schießt und tötet, 19 so ist ein Mensch, der seinen Nächsten betrügt und spricht: »Ich habe nur gescherzt.« 20 Wenn kein Holz mehr da ist, so verlischt das Feuer, und wenn der Verleumder weg ist, so hört der Streit auf. (Prov 22:10) 21 Wie die Kohlen die Glut und Holz das Feuer, so facht ein zänkischer Mann den Streit an. (Prov 15:18) 22 Die Worte des Verleumders sind wie Leckerbissen und gehen einem glatt ein. (Prov 18:8) 23 Glatte Lippen und ein böses Herz, das ist wie Tongeschirr, mit Silberschaum überzogen. 24 Der Hasser verstellt sich mit seiner Rede, aber im Herzen ist er falsch; (Mat 12:45) 25 wenn er seine Stimme holdselig macht, so glaube ihm nicht; denn es sind sieben Gräuel in seinem Herzen. 26 Wer den Hass trügerisch verbirgt, dessen Bosheit wird doch vor der Gemeinde offenbar werden. 27 Wer eine Grube gräbt, der wird hineinfallen; und wer einen Stein wälzt, auf den wird er zurückkommen. (Ps 7:16; Ecl 10:8) 28 Eine falsche Zunge hasst den, dem sie Arges getan hat, und glatte Lippen richten Verderben an.