Proverbele 14 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Orice femeie înțeleaptă își zidește casa, dar cea nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei. 2 Cine umblă cu dreptate se teme de DOMNUL, dar cel ce se îndepărtează de căile Lui Îl disprețuiește. 3 Vorbirea nebunului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înțelepți sunt păziți de înseși buzele lor. 4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belșug de roade. 5 Un martor adevărat nu minte, dar un martor fals răsuflă minciuni. 6 Batjocoritorul caută înțelepciunea, dar n‑o găsește, însă, pentru cel priceput, cunoștința este un lucru ușor. 7 Depărtează‑te de omul nesăbuit pentru că nu vei găsi cunoștință pe buzele lui! 8 Înțelepciunea celui chibzuit îl face să‑și înțeleagă calea, dar nebunia nesăbuiților este înșelătoare. 9 Nebunii glumesc cu păcatul^[1], dar între cei drepți este bunăvoință. 10 Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu poate lua parte la bucuria ei. 11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor drepți va înflori. 12 Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții. 13 Chiar și în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârși în întristare. 14 Cel cu inima rătăcită se va sătura de căile lui, dar omul bun va fi săturat cu ale lui. 15 Cel naiv crede orice vorbă, dar cel chibzuit își gândește bine pașii. 16 Cel înțelept se teme și se depărtează de rău, dar cel nesăbuit este îngâmfat și încrezător. 17 Cel iute la mânie face prostii, și omul cu intenții rele este urât de alții. 18 Cei naivi moștenesc nebunie, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu multă cunoștință. 19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni și cei ticăloși se vor pleca la porțile celui drept. 20 Săracul este urât chiar și de semenii lui, dar bogatul are mulți prieteni. 21 Cel ce‑și disprețuiește semenul păcătuiește, dar ferice de cel ce arată bunăvoință față de cei săraci. 22 Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc îndurare și credincioșie. 23 În orice trudă există și un câștig, dar a spune doar cuvinte de pe buze duce numai la sărăcie. 24 Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți, dar nebunia nesăbuiților este nebunie.^[2] 25 Un martor adevărat eliberează suflete^[3], dar cel ce răsuflă minciuni aduce înșelătoria. 26 În teama de DOMNUL există o puternică încredere; El va fi un adăpost pentru fiii Lui. 27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, îndepărtând omul de la cursele morții. 28 Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuși, prințul este ruinat. 29 Cel încet la mânie are mare pricepere, dar cel iute la mânie înalță nebunia. 30 O inimă liniștită este viața trupului, dar gelozia este putrezirea oaselor. 31 Cine‑l asuprește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul său, dar cine arată bunăvoință față de nevoiaș Îl onorează pe Dumnezeu. 32 Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept găsește adăpost chiar și în propria moarte. 33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput și se lasă cunoscută în mijlocul nesăbuiților. 34 Dreptatea înalță un neam, dar păcatul este o rușine pentru orice popor. 35 Bunăvoința regelui este pentru slujitorul înțelept, dar mânia lui este pentru cel care‑l face de rușine.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Die Weisheit der Frauen baut ihr Haus; aber ihre Torheit reißt’s nieder mit eigenen Händen. 2 Wer den HERRN fürchtet, der wandelt auf rechter Bahn; wer ihn aber verachtet, der geht auf Abwegen. 3 In des Toren Mund ist die Rute für seinen Hochmut; aber die Weisen bewahrt ihr Mund. 4 Wo keine Rinder sind, da ist die Krippe leer; aber die Kraft des Ochsen bringt reichen Ertrag. 5 Ein treuer Zeuge lügt nicht; aber ein falscher Zeuge redet frech Lügen. (Ex 20:16; Ex 23:1) 6 Der Spötter sucht Weisheit und findet sie nicht; aber dem Verständigen ist die Erkenntnis leicht. 7 Geh weg von dem Toren, denn du lernst nichts von ihm. 8 Das ist des Klugen Weisheit, dass er achtgibt auf seinen Weg; aber der Toren Torheit ist lauter Trug. 9 Die Narren treiben Gespött mit der Schuld; unter Aufrechten aber herrscht Wohlgefallen. 10 Das Herz allein kennt sein Leid, und auch in seine Freude kann sich kein Fremder mengen. (Ro 12:15) 11 Das Haus der Frevler wird vertilgt; aber die Hütte der Aufrechten wird grünen. (Prov 12:7) 12 Manchem scheint ein Weg recht; aber zuletzt bringt er ihn zum Tode. 13 Auch beim Lachen kann das Herz trauern, und nach der Freude kommt Leid. 14 Einem gottlosen Menschen wird’s gehen, wie er wandelt, und auch einem guten nach seinen Taten. 15 Ein Unverständiger glaubt noch alles; aber ein Kluger gibt acht auf seinen Gang. 16 Ein Weiser scheut sich und meidet das Böse; ein Tor aber fährt trotzig hindurch. 17 Ein Jähzorniger handelt töricht; aber ein Ränkeschmied wird gehasst. 18 Die Unverständigen erben Torheit; aber Erkenntnis ist der Klugen Krone. 19 Die Bösen müssen sich bücken vor den Guten und die Frevler an den Toren der Gerechten. 20 Der Arme ist verhasst auch seinem Nächsten; aber die Reichen haben viele Freunde. (Prov 19:4; Prov 19:7) 21 Wer seinen Nächsten verachtet, versündigt sich; aber wohl dem, der sich der Elenden erbarmt! (Ps 41:2) 22 Die nach Bösem trachten, werden in die Irre gehen; die aber auf Gutes bedacht sind, werden Güte und Treue erfahren. 23 Wo man arbeitet, da ist Gewinn; wo man aber nur mit Worten umgeht, da ist Mangel. 24 Den Weisen ist ihr Reichtum eine Krone; aber die Narrheit der Toren bleibt Narrheit. 25 Ein wahrhaftiger Zeuge rettet manchem das Leben; aber wer Lügen ausspricht, übt Verrat. 26 Wer den HERRN fürchtet, hat eine sichere Festung, und auch seine Kinder werden beschirmt. (Prov 18:10) 27 Die Furcht des HERRN ist eine Quelle des Lebens, dass man meide die Stricke des Todes. 28 Wenn ein König viel Volk hat, das ist seine Herrlichkeit; wenn aber wenig Volk da ist, das bringt einen Fürsten ins Verderben. 29 Wer geduldig ist, der ist weise; wer aber ungeduldig ist, offenbart seine Torheit. (Prov 16:32; Prov 19:11) 30 Ein gelassenes Herz ist des Leibes Leben; aber Eifersucht ist Eiter in den Gebeinen. 31 Wer dem Geringen Gewalt tut, lästert dessen Schöpfer; aber wer sich des Armen erbarmt, der ehrt Gott. (Iov 31:13; Prov 17:5; Mat 25:40) 32 Der Gottlose besteht nicht in seinem Unglück; aber der Gerechte ist auch in seinem Tode getrost. 33 Im Herzen des Verständigen ruht Weisheit, und inmitten der Toren wird sie offenbar. 34 Gerechtigkeit erhöht ein Volk; aber die Sünde ist der Leute Verderben. 35 Ein kluger Knecht gefällt dem König, aber einen schändlichen trifft sein Zorn. (Gen 41:37)