Proverbele 1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Prolog: scopul și tema cărții

1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, 2 pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea, pentru a înțelege cuvintele cunoașterii, 3 pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea, dreptatea, judecata și nepărtinirea, 4 pentru a da prudență celui neștiutor^[1], iar tânărului – cunoștință și discernământ. 5 Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura, iar cel priceput să primească îndrumări, 6 pentru a înțelege un proverb sau o pildă, cuvintele înțelepților și ghicitorile lor. 7 Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii, dar nebunii^[2] disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.

Avertizare împotriva ispitirii

8 Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău și nu părăsi învățătura mamei tale. 9 Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău și un colier în jurul gâtului tău. 10 Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească nu accepta. 11 Dacă vor spune: „Vino cu noi! Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge, să întindem fără motiv curse celui nevinovat! 12 Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților^[3] și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă! 13 Vom găsi tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă. 14 Pune partea ta cu noi^[4] și vom avea un sac împreună!“ 15 Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei, abate‑ți piciorul de pe cărarea lor, 16 căci picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge. 17 În zadar se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor! 18 Aceștia își pândesc însăși sângele lor, își întind curse înseși sufletelor lor. 19 Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept; el va lua viața stăpânilor lui.

Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei

20 Înțelepciunea strigă pe stradă, își înalță glasul în piețe, 21 cheamă de la capătul locurilor aglomerate, își rostește cuvintele în fața porților cetății: 22 „Naivilor, până când veți iubi naivitatea? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nesăbuiții cunoașterea? 23 Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea, aș revărsa duhul meu peste voi și v‑aș dezvălui cuvintele mele. 24 Dar pentru că mă respingeți când vă chem, iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama, 25 pentru că ignorați toate sfaturile mele și nu acceptați mustrarea mea, 26 de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră, îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge, 27 când groaza voastră va veni ca o distrugere, și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie, când necazul și suferința vor veni peste voi. 28 Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta, dar nu mă vor găsi. 29 Pentru că au urât cunoștința și n‑au ales teama de DOMNUL, 30 pentru că n‑au acceptat sfatul meu și au disprețuit toate mustrările mele, 31 de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor și se vor sătura cu roada planurilor lor. 32 Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți; 33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță, va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Dies sind die Sprüche Salomos, des Sohnes Davids, des Königs von Israel, (1 Re 5:9) 2 um zu lernen Weisheit und Zucht und zu verstehen verständige Rede, 3 dass man annehme Zucht, die da klug macht, Gerechtigkeit, Recht und Redlichkeit; 4 dass die Unverständigen klug werden und die Jünglinge vernünftig und besonnen. 5 Wer weise ist, der höre zu und wachse an Weisheit, und wer verständig ist, der lasse sich raten, 6 dass er verstehe Sprüche und Gleichnisse, die Worte der Weisen und ihre Rätsel. 7 Die Furcht des HERRN ist der Anfang der Erkenntnis. Die Toren verachten Weisheit und Zucht. (Iov 28:28; Ps 111:10; Prov 8:13; Prov 9:10)

Iov 28:28Ps 111:10Prov 8:13Prov 9:10

Warnung vor Verführern

8 Mein Sohn, gehorche der Zucht deines Vaters und verlass nicht das Gebot deiner Mutter; (Deut 21:18; Prov 6:20; Prov 13:1) 9 denn das ist ein schöner Schmuck für dein Haupt und eine Kette an deinem Halse. 10 Mein Sohn, wenn dich die bösen Buben^[1] locken, so folge nicht. (Deut 13:7; Prov 16:29) 11 Wenn sie sagen: »Geh mit uns! Wir wollen auf Blut lauern und den Unschuldigen nachstellen ohne Grund; 12 wir wollen sie verschlingen wie das Totenreich die Lebendigen, und die Frommen sollen sein wie die, welche hinunter in die Grube fahren; 13 wir wollen kostbares Gut finden, wir wollen unsre Häuser mit Raub füllen; 14 wage es mit uns! Einen Beutel nur soll es für uns alle geben« 15 mein Sohn, wandle den Weg nicht mit ihnen, halte deinen Fuß fern von ihrem Pfad; 16 denn ihre Füße laufen zum Bösen und eilen, Blut zu vergießen. 17 Denn es ist vergeblich, das Netz auszuspannen vor den Augen der Vögel. 18 Sie aber lauern ihrem eigenen Blut auf und trachten einander nach dem Leben. 19 So geht es allen, die nach unrechtem Gewinn trachten; er nimmt ihnen das Leben.

Die Bußpredigt der Weisheit

20 Die Weisheit ruft laut auf der Straße und lässt ihre Stimme hören auf den Plätzen. (Prov 8:1) 21 Sie ruft im lautesten Getümmel, am Eingang der Tore, sie redet ihre Worte in der Stadt: 22 Wie lange wollt ihr Unverständigen unverständig sein und ihr Spötter Lust zu Spötterei haben und ihr Toren die Erkenntnis hassen? 23 Kehrt euch zu meiner Zurechtweisung! Siehe, ich will über euch strömen lassen meinen Geist und euch meine Worte kundtun. 24 Wenn ich aber rufe und ihr euch weigert, wenn ich meine Hand ausstrecke und niemand darauf achtet, (Is 65:2; Is 65:12) 25 wenn ihr fahren lasst all meinen Rat und meine Zurechtweisung nicht wollt, 26 dann will ich auch lachen bei eurem Unglück und euer spotten, wenn Schrecken über euch kommt; (Deut 28:63) 27 wenn Schrecken über euch kommt wie ein Sturm und euer Unglück wie ein Wetter; wenn über euch Angst und Not kommt. 28 Dann werden sie nach mir rufen, aber ich werde nicht antworten; sie werden mich suchen und nicht finden. (Is 59:2; Mica 3:4) 29 Weil sie die Erkenntnis hassten und die Furcht des HERRN nicht erwählten, 30 meinen Rat nicht wollten und all meine Zurechtweisung verschmähten, 31 darum sollen sie essen von den Früchten ihres Wandels und satt werden an ihren Ratschlägen. (Is 3:10) 32 Denn den Unverständigen bringt ihre Abkehr den Tod, und die Toren bringt ihre Sorglosigkeit um; 33 wer aber mir gehorcht, wird sicher wohnen und ohne Sorge sein und kein Unglück fürchten.