Marcu 15 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Isus înaintea lui Pilat

1 Dis‑de‑dimineață, conducătorii preoților au ținut imediat sfat împreună cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul^[1]. Apoi, după ce L‑au legat pe Isus, L‑au dus și L‑au dat pe mâna lui Pilat^[2]. (Mat 27:1; Mat 27:11; Mar 14:55; Lu 23:1; Ioan 18:28; Fapte 13:7)

Mat 27:1Mat 27:11Mar 14:55Lu 23:1Ioan 18:28Fapte 13:7

2 Pilat L‑a întrebat: – Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus, răspunzându‑i, a zis: – Tu o spui! 3 Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri. 4 Pilat L‑a întrebat din nou: – Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei! 5 Dar Isus n‑a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit.

Condamnarea lui Isus

6 Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un prizonier pe care‑l cereau ei. (Mat 27:15; Lu 23:13; Ioan 18:39) 7 Era unul numit Barabba^[3], închis împreună cu răsculații care săvârșiseră o crimă în timpul răscoalei. (Mat 27:16) 8 Mulțimea a venit și a început să‑i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei. 9 Pilat le‑a răspuns, zicând: – Vreți să vi‑L eliberez pe Împăratul iudeilor? 10 Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui. 11 Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba. 12 Pilat, răspunzând iarăși, le‑a zis: – Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care‑L numiți Împăratul iudeilor? 13 Ei au strigat din nou: – Răstignește‑L! 14 Pilat i‑a întrebat: – Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau și mai tare: – Răstignește‑L! 15 Și astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască,^[4] L‑a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

16 Soldații L‑au dus în palat, adică în pretoriu^[5], și au chemat toată cohorta^[6]. (Mat 27:27; Ioan 19:2) 17 L‑au îmbrăcat cu o mantie de purpură, au împletit o coroană de spini și I‑au așezat‑o pe cap. 18 Și au început să‑L salute, zicând: „Plecăciune^[7], Împărate al iudeilor!“^[8] 19 Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându‑I‑se. 20 După ce și‑au bătut joc de El astfel, L‑au dezbrăcat de mantia de purpură, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus afară să‑L răstignească.

Răstignirea

21 Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. (Mat 27:32; Lu 23:26; Ioan 19:16) 22 L‑au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“^[9]. 23 I‑au dat să bea vin amestecat cu smirnă,^[10] dar El nu l‑a luat.^[11] (Mat 27:34) 24 După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții pentru ele,^[12] ca să știe ce să ia fiecare. (Ps 22:18) 25 Era ceasul al treilea^[13] când L‑au răstignit. (Mar 9:1) 26 Deasupra Lui era o inscripție pe care era scrisă acuzația: „Împăratul iudeilor.“ 27 Au răstignit împreună cu El doi răsculați^[14], unul la dreapta și unul la stânga Lui. 28 Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți.“ 29 Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și‑l reconstruiești în trei zile, 30 salvează‑Te pe Tine Însuți și dă‑Te jos de pe cruce!“ 31 Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i‑a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! 32 «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!“ Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei.

Moartea lui Isus

33 Când a venit ceasul al șaselea, s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.^[15] (Mat 27:45; Mar 12:1; Lu 23:44; Ioan 19:28)

Mat 27:45Mar 12:1Lu 23:44Ioan 19:28

34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?“^[16] (Ps 22:1) 35 Unii dintre cei ce stăteau acolo L‑au auzit și au zis: „Iată că‑l strigă pe Ilie!“ 36 Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin^[17], l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să‑l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să‑L dea jos!“ 37 Dar Isus, strigând cu glas tare, Și‑a dat suflarea. 38 Atunci draperia^[18] Templului s‑a rupt în două, de sus până jos. (Ev 9:1; Ev 10:14) 39 Când centurionul^[19] care stătea în fața lui Isus a văzut că^[20] Și‑a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ 40 Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose^[21], și Salome, (Mat 27:56) 41 care Îl urmaseră pe Isus și‑I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

42 Când s‑a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, (Mat 27:57; Lu 23:50; Ioan 19:38) 43 Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu^[22], care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să‑i ceară trupul lui Isus. (Mar 14:55) 44 Pilat a rămas uimit că murise deja și l‑a chemat pe centurion ca să‑l întrebe dacă murise demult. 45 Aflând aceasta de la centurion, i‑a dăruit lui Iosif trupul. 46 După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L‑a înfășurat în pânza de in, L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47 Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Jesus vor Pilatus

1 Und alsbald am Morgen hielten die Hohenpriester Rat mit den Ältesten und Schriftgelehrten, dazu der ganze Hohe Rat, und sie banden Jesus und führten ihn ab und überantworteten ihn Pilatus. 2 Und Pilatus fragte ihn: Bist du der König der Juden? Er aber antwortete ihm und sprach: Du sagst es. 3 Und die Hohenpriester beschuldigten ihn hart. 4 Pilatus aber fragte ihn abermals und sprach: Antwortest du nichts? Siehe, wie hart sie dich verklagen! 5 Jesus aber antwortete nichts mehr, sodass sich Pilatus verwunderte. (Is 53:7; Mar 14:61)

Jesu Verurteilung und Verspottung

6 Er pflegte ihnen aber zum Fest einen Gefangenen loszugeben, welchen sie erbaten. 7 Es war aber einer, genannt Barabbas, gefangen mit den Aufrührern, die beim Aufruhr einen Mord begangen hatten. 8 Und das Volk ging hinauf und bat, dass er tue, wie er ihnen zu tun pflegte. 9 Pilatus aber antwortete ihnen: Wollt ihr, dass ich euch den König der Juden losgebe? 10 Denn er erkannte, dass ihn die Hohenpriester aus Neid überantwortet hatten. 11 Aber die Hohenpriester wiegelten das Volk auf, dass er ihnen viel lieber den Barabbas losgebe. 12 Pilatus aber antwortete wiederum und sprach zu ihnen: Was wollt ihr dann, dass ich tue mit dem, den ihr den König der Juden nennt? 13 Sie schrien abermals: Kreuzige ihn! 14 Pilatus aber sprach zu ihnen: Was hat er denn Böses getan? Aber sie schrien noch viel mehr: Kreuzige ihn! 15 Pilatus aber wollte dem Volk Genüge tun und gab ihnen Barabbas los und ließ Jesus geißeln und überantwortete ihn, dass er gekreuzigt würde. 16 Die Soldaten aber führten ihn hinein in den Palast, das ist ins Prätorium, und riefen die ganze Kohorte^[1] zusammen 17 und zogen ihm einen Purpurmantel an und flochten eine Dornenkrone und setzten sie ihm auf 18 und fingen an, ihn zu grüßen: Gegrüßet seist du, der Juden König! 19 Und sie schlugen ihn mit einem Rohr auf das Haupt und spien ihn an und fielen auf die Knie und huldigten ihm. (Mar 14:65)

Jesu Kreuzigung und Tod

20 Und als sie ihn verspottet hatten, zogen sie ihm den Purpurmantel aus und zogen ihm seine Kleider an. Und sie führten ihn hinaus, dass sie ihn kreuzigten. 21 Und zwangen einen, der vorüberging, Simon von Kyrene, der vom Feld kam, den Vater des Alexander und des Rufus, dass er ihm das Kreuz trage. 22 Und sie brachten ihn zu der Stätte Golgatha, das heißt übersetzt: Schädelstätte. 23 Und sie gaben ihm Myrrhe im Wein zu trinken; aber er nahm’s nicht. (Prov 31:6; Mar 14:25) 24 Und sie kreuzigten ihn. Und sie teilten seine Kleider und warfen das Los darum, wer was bekommen sollte. (Ps 22:19) 25 Und es war die dritte Stunde, als sie ihn kreuzigten. 26 Und es stand geschrieben, welche Schuld man ihm gab, nämlich: Der König der Juden. 27-28 Und sie kreuzigten mit ihm zwei Räuber, einen zu seiner Rechten und einen zu seiner Linken.^[2] (Is 53:12; Mar 14:48) 29 Und die vorübergingen, lästerten ihn und schüttelten ihre Köpfe und sprachen: Ha, der du den Tempel abbrichst und baust ihn auf in drei Tagen, (Ps 22:8; Mar 14:58) 30 hilf dir nun selber und steig herab vom Kreuz! 31 Desgleichen verspotteten ihn auch die Hohenpriester untereinander samt den Schriftgelehrten und sprachen: Er hat andern geholfen und kann sich selber nicht helfen. (Mar 5:34; Mar 6:56) 32 Der Christus, der König von Israel, er steige nun vom Kreuz, damit wir sehen und glauben. Und die mit ihm gekreuzigt waren, schmähten ihn auch. (Ioan 4:48) 33 Und zur sechsten Stunde kam eine Finsternis über das ganze Land bis zur neunten Stunde. (Amos 8:9) 34 Und zu der neunten Stunde rief Jesus laut: Eli, Eli, lama asabtani?^[3] Das heißt übersetzt: Mein Gott, mein Gott, warum^[4] hast du mich verlassen? (Ps 22:2) 35 Und einige, die dabeistanden, als sie das hörten, sprachen sie: Siehe, er ruft den Elia. 36 Da lief einer und füllte einen Schwamm mit Essig, steckte ihn auf ein Rohr, gab ihm zu trinken und sprach: Halt, lasst uns sehen, ob Elia komme und ihn herabnehme! (Ps 69:22) 37 Aber Jesus schrie laut und verschied. 38 Und der Vorhang im Tempel zerriss in zwei Stücke von oben an bis unten aus. (Ex 26:31; 2 Cro 3:14) 39 Der Hauptmann aber, der dabeistand, ihm gegenüber, und sah, dass er so verschied, sprach: Wahrlich, dieser Mensch ist Gottes Sohn gewesen! (Mar 1:11; Mar 14:61) 40 Und es waren auch Frauen da, die von ferne zuschauten, unter ihnen Maria Magdalena und Maria, die Mutter Jakobus des Kleinen und des Joses, und Salome, 41 die ihm nachgefolgt waren, als er in Galiläa war, und ihm gedient hatten, und viele andere Frauen, die mit ihm hinauf nach Jerusalem gegangen waren. (Lu 8:2; Ioan 12:26)

Jesu Grablegung

42 Und als es schon Abend wurde und weil Rüsttag war, das ist der Tag vor dem Sabbat, (Deut 21:22) 43 kam Josef von Arimathäa, ein angesehener Ratsherr, der auch auf das Reich Gottes wartete; der wagte es und ging hinein zu Pilatus und bat um den Leichnam Jesu. 44 Pilatus aber wunderte sich, dass er schon tot war, und rief den Hauptmann und fragte ihn, ob er schon länger gestorben wäre. 45 Und als er’s erkundet hatte von dem Hauptmann, überließ er Josef den Leichnam. 46 Und der kaufte ein Leinentuch und nahm ihn ab vom Kreuz und wickelte ihn in das Tuch und legte ihn in ein Grab, das war in einen Felsen gehauen, und wälzte einen Stein vor des Grabes Tür. 47 Aber Maria Magdalena und Maria, die Mutter des Joses, sahen, wo er hingelegt war.