1Iată care sunt neamurile pe care le‑a lăsat DOMNUL pentru ca, prin ele, să‑l pună la încercare pe Israel, pe toți aceia care nu luaseră parte la toate războaiele din Canaan.2El a lăsat acele neamuri, doar pentru ca generațiile fiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, mai ales cei care nu‑l cunoscuseră dinainte.3Așadar, neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.[1]4Ele au fost folosite pentru a‑l pune la încercare pe Israel, astfel încât El să știe dacă vor asculta de poruncile DOMNULUI, pe care El le‑a încredințat părinților lor prin Moise.5Și astfel fiii lui Israel au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți.6Le‑au luat pe fetele acestora de soții, le‑au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit dumnezeilor lor.
Otniel
7Fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI. L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor, și au slujit BAALILOR[2] și AȘERELOR. (Jud 2:11)8DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharaim[3]. Fiii lui Israel i‑au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani.9Atunci fiii lui Israel au strigat către DOMNUL, iar DOMNUL le‑a ridicat un izbăvitor, care i‑a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.10Duhul DOMNULUI a fost peste el și el a judecat[4] Israelul. A ieșit la război și DOMNUL l‑a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim.11Astfel, țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii DOMNULUI, astfel că DOMNUL a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor, pentru că au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI.13El i‑a chemat pe fiii lui Amon și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L‑a învins pe Israel și a luat în stăpânire Cetatea Palmierilor[5].14Astfel, fiii lui Israel i‑au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.15Fiii lui Israel au strigat din nou către DOMNUL, și DOMNUL le‑a ridicat un alt izbăvitor: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Fiii lui Israel au trimis, prin el, tributul pentru Eglon, regele Moabului.16Ehud și‑a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot[6], și a fixat‑o sub haină, pe coapsa dreaptă.17Apoi a dat tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras.18După ce a terminat de înmânat tributul, i‑a trimis înapoi pe oamenii care aduseseră tributul împreună cu el.19După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră[7] care erau aproape de Ghilgal și i‑a zis lui Eglon: – Maiestate, am un mesaj numai pentru tine! Regele a zis: – Tăcere! Și toți cei ce stăteau în jurul lui au ieșit afară.20Ehud s‑a apropiat de el. Acesta stătea singur în odaia lui de sus cea răcoroasă. Ehud i‑a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s‑a ridicat de pe tron.21Ehud și‑a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i‑a înfipt‑o în pântec.22Chiar și mânerul a intrat după lamă. Grăsimea s‑a strâns în jurul lamei, căci Ehud nu i‑a mai scos sabia din pântec, iar murdăria[8] i‑a ieșit afară.23Ehud a ieșit prin verandă[9], a închis după el ușile odăii de sus și a tras zăvorul.24După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui, s‑au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei și‑au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioarele[10] în camera răcoroasă!“25Și s‑au tot învârtit prin preajmă până când și‑au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii de sus, au luat cheia, au deschis și iată că stăpânul lor zăcea mort pe pământ.26În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira.27De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din trâmbiță[11] pe muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât împreună cu el de pe munte, acesta fiind în fruntea lor.28El le‑a zis: „Urmați‑mă, căci DOMNUL i‑a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei au coborât după el, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n‑au lăsat pe nimeni să treacă.29Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și bine antrenați. Niciun om nu a scăpat.30În ziua aceea, Moabul a fost supus de către Israel, și astfel țara a avut liniște timp de optzeci de ani.
Șamgar
31După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat[12]. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l‑a izbăvit astfel pe Israel. (Jud 1:33)
1Dies sind die Völker, die der HERR übrig ließ, damit er durch sie Israel prüfte – alle, die nichts wussten von all den Kriegen um Kanaan – (Jud 2:22)2und die künftigen Geschlechter der Israeliten Krieg führen lehrte. Nur die Völker ließ er übrig, von denen die Israeliten früher nichts gewusst hatten,3nämlich die fünf Fürsten der Philister und alle Kanaaniter und Sidonier und Hiwiter, die am Gebirge Libanon wohnten, vom Berg Baal-Hermon an bis dorthin, wo es nach Hamat geht. (Ios 13:3)4Diese blieben, um Israel durch sie zu prüfen, damit kundwürde, ob sie den Geboten des HERRN gehorchten, die er ihren Vätern durch Mose geboten hatte.5Als nun die Israeliten wohnten unter den Kanaanitern, Hetitern, Amoritern, Perisitern, Hiwitern und Jebusitern,6nahmen sie deren Töchter zu Frauen und gaben ihre Töchter deren Söhnen und dienten deren Göttern. (Deut 7:3)
Der Richter Otniël
7Und die Israeliten taten, was dem HERRN missfiel, und vergaßen den HERRN, ihren Gott, und dienten den Baalen und den Ascheren.8Da entbrannte der Zorn des HERRN über Israel, und er verkaufte sie in die Hand Kuschan-Rischatajims, des Königs von Mesopotamien; und so diente Israel dem Kuschan-Rischatajim acht Jahre.9Da schrien die Israeliten zu dem HERRN, und der HERR erweckte ihnen einen Retter, der sie errettete, Otniël, den Sohn des Kenas, des jüngeren Bruders von Kaleb. (Ios 15:17; Jud 1:13)10Und der Geist des HERRN kam auf ihn, und er wurde Richter in Israel und zog aus zum Kampf. Und der HERR gab den König von Mesopotamien Kuschan-Rischatajim in seine Hand, sodass seine Hand über ihn stark wurde. (Jud 6:34; Jud 11:29; Jud 13:25; Jud 14:6; Jud 14:19; Jud 15:14)11Da hatte das Land Ruhe vierzig Jahre. Und Otniël, der Sohn des Kenas, starb. (Jud 5:31; Jud 8:28)
Die Richter Ehud und Schamgar
12Aber die Israeliten taten wiederum, was dem HERRN missfiel. Da machte der HERR Eglon, den König von Moab, stark gegen Israel, weil sie taten, was dem HERRN missfiel.13Und er sammelte um sich auch die Ammoniter und Amalek und zog hin und schlug Israel. Und sie nahmen die Palmenstadt ein. (Jud 1:16)14Und die Israeliten dienten Eglon, dem König von Moab, achtzehn Jahre.15Da schrien die Israeliten zu dem HERRN, und der HERR erweckte ihnen einen Retter, Ehud, den Sohn Geras, den Benjaminiter; der war linkshändig. Und als die Israeliten durch ihn Geschenke sandten an Eglon, den König von Moab, (Jud 20:16)16machte sich Ehud einen zweischneidigen Dolch, eine Hand lang, und gürtete ihn unter sein Gewand auf seine rechte Hüfte17und brachte Eglon, dem König von Moab, die Geschenke. Eglon aber war ein sehr fetter Mann.18Und als er die Geschenke übergeben hatte, entließ er die Leute, die sie getragen hatten.19Er selbst aber kehrte um bei den Steinbildern zu Gilgal und sagte: Ich habe dir, o König, etwas Geheimes zu sagen. Der aber gebot: Still! Da gingen hinaus von ihm alle, die um ihn standen. (Ios 4:20)20Und Ehud kam zu ihm hinein. Er aber saß in dem kühlen Obergemach, das für ihn allein bestimmt war. Und Ehud sprach: Ich habe ein Wort von Gott an dich. Da stand er auf von seinem Thron.21Ehud aber streckte seine linke Hand aus und nahm den Dolch von seiner rechten Hüfte und stieß ihm den in den Bauch, (2 Sam 20:9)22dass nach der Schneide noch der Griff hineinfuhr und das Fett die Schneide umschloss; denn er zog den Dolch nicht aus seinem Bauch.23Aber Ehud ging zur Halle hinaus, machte die Tür des Obergemachs hinter sich zu und verschloss sie.24Als er nun hinausgegangen war, kamen die Leute des Königs und sahen, dass die Tür des Obergemachs verschlossen war, und sprachen: Er ist vielleicht austreten gegangen in die kühle Kammer.25Und sie warteten und warteten, aber niemand tat die Tür des Obergemachs auf. Da nahmen sie den Schlüssel und schlossen auf, und siehe, da lag ihr Herr tot auf der Erde.26Ehud aber war entronnen, während sie gewartet hatten, und ging an den Steinbildern vorüber und entkam bis nach Seïra. (Jud 19:1)27Und als er hineinkam, blies er die Posaune auf dem Gebirge Ephraim. Und die Israeliten zogen mit ihm vom Gebirge und er vor ihnen her,28und er sprach zu ihnen: Schnell mir nach! Denn der HERR hat Moab, euren Feind, in eure Hände gegeben! Und sie zogen hinter ihm hinab und besetzten die Furten am Jordan, die nach Moab gehen, und ließen niemand hinüber29und schlugen zu jener Zeit Moab, etwa zehntausend Mann, alles starke und streitbare Männer, sodass auch nicht einer entrann.30So wurde Moab zu jener Zeit unter die Hand Israels gedemütigt. Und das Land hatte Ruhe achtzig Jahre. (Jud 11:1)31Nach ihm kam Schamgar, der Sohn Anats. Der erschlug sechshundert Philister mit einem Ochsenstecken, und auch er errettete Israel. (Jud 5:6)