1Era un om din muntele lui Efraim care se numea Mica.2El i‑a zis mamei sale: – Cei o mie o sută de șecheli[1] de argint care ți‑au fost luați și pentru care ai blestemat chiar de față cu mine, argintul acela este la mine. Eu îl luasem. Mama lui i‑a răspuns: – Binecuvântat să fie fiul meu de DOMNUL!3El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de șecheli de argint și ea i‑a zis: – Pun deoparte[2] acest argint, închinându‑l DOMNULUI cu mâna mea, pentru ca fiul meu să‑și facă din el un chip cioplit și un idol turnat. În acest fel ți‑l voi restitui.4El i‑a dat înapoi mamei sale argintul. Mama lui a luat două sute de șecheli[3] de argint și i‑a dat argintarului. Acesta a făcut din el un chip cioplit și un idol turnat. Și a fost pus în casa lui Mica.5Acest om, Mica, avea o așa‑numită casă a lui Dumnezeu. El și‑a făcut un efod[4] și niște terafimi[5] și l‑a învestit ca preot pe unul din fiii săi.6În zilele acelea nu era rege în Israel, și fiecare făcea ce era drept în ochii săi.7Era un tânăr levit ce locuia în Betleemul lui Iuda, printre cei din clanul lui Iuda.8Omul acesta a plecat din Betleemul lui Iuda ca să locuiască acolo unde va găsi un loc potrivit. În drumul său[6], a ajuns la muntele lui Efraim, la casa lui Mica.9Mica i‑a zis: – De unde vii? El i‑a răspuns: – Sunt un levit din Betleemul lui Iuda și călătoresc ca să‑mi găsesc un loc unde să locuiesc.10Mica i‑a zis: – Rămâi la mine. Îmi vei fi părinte și preot, iar eu îți voi da zece șecheli[7] de argint pe an, un rând de haine și mijloace de trai. Levitul a rămas.11Astfel, levitul a încuviințat să locuiască la acel om. Și tânărul a fost pentru el ca unul din fiii lui.12Mica l‑a învestit pe levit și tânărul a slujit ca preot în casa lui.13Mica a zis: „Acum știu că DOMNUL îmi va face bine, fiindcă am ca preot un levit!“
1Es war ein Mann auf dem Gebirge Ephraim mit Namen Micha.2Der sprach zu seiner Mutter: Die tausendeinhundert Silberstücke, die dir genommen worden sind und derenthalben du den Fluch gesprochen und ihn auch vor meinen eigenen Ohren gesagt hast – siehe, dies Geld ist bei mir; ich selbst hab’s genommen. Da sprach seine Mutter: Gesegnet seist du, mein Sohn, vom HERRN! (Lev 5:1; Prov 29:24)3So gab er seiner Mutter die tausendeinhundert Silberstücke zurück. Und seine Mutter sprach: Ich weihe nun das Geld dem HERRN, aus meiner Hand für meinen Sohn, damit man ein geschnitztes und gegossenes Bild davon machen soll. Darum gebe ich’s dir nun wieder. (Deut 27:15)4Aber er gab seiner Mutter das Geld zurück. Da nahm seine Mutter zweihundert Silberstücke und gab sie dem Goldschmied; der machte ein geschnitztes und gegossenes Bild daraus; das kam danach in das Haus Michas.5Der Mann Micha hatte nämlich ein Gotteshaus und machte einen Efod und einen Hausgott und füllte einem seiner Söhne die Hand, sodass er sein Priester wurde. (Gen 31:19; Ex 28:41; Jud 8:27)6Zu der Zeit war kein König in Israel, und jeder tat, was ihn recht dünkte. (Deut 12:8; Jud 18:1; Jud 19:1; Jud 21:25)7Es war aber ein junger Mann von Bethlehem in Juda aus dem Geschlecht Judas; der war ein Levit und war dort fremd. (Deut 18:6; Jud 18:3; Jud 19:1)8Er zog aber aus der Stadt Bethlehem in Juda, um einen Ort zu finden, wo er bleiben konnte. Als er so seines Weges zog, kam er aufs Gebirge Ephraim zum Hause Michas.9Da fragte ihn Micha: Wo kommst du her? Er antwortete ihm: Ich bin ein Levit aus Bethlehem in Juda und wandere, um einen Ort zu finden, wo ich bleiben kann.10Micha sprach zu ihm: Bleibe bei mir, du sollst mir Vater und Priester sein. Ich will dir jährlich zehn Silberstücke geben und was du an Kleidung und Nahrung brauchst. Und der Levit ging hinein11und willigte ein, bei dem Mann zu bleiben; und er war für ihn wie ein Sohn.12Und Micha füllte dem Leviten die Hand, dass er sein Priester wurde, und so war er im Haus Michas. (Ex 28:41)13Und Micha sprach: Nun weiß ich, dass mir der HERR wohltun wird, weil ich einen Leviten zum Priester habe.