1După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson și‑a vizitat soția, având la el un ied. El a zis: – Vreau să intru în odaia soției mele. Dar tatăl ei nu l‑a lăsat să intre,2ci i‑a zis: – M‑am gândit atunci și mi‑am zis că o urăști foarte mult, așa că am dat‑o prietenului tău[1]. Dar sora ei mai tânără este mai frumoasă decât ea. Te rog, ia‑o în locul ei! (Jud 14:20)3Samson le‑a zis: – De data aceasta voi fi nevinovat față de filisteni când le voi face rău!4Apoi Samson s‑a dus și a prins trei sute de vulpi. A luat niște torțe, a legat vulpile coadă de coadă și a pus câte o torță la mijloc, între două cozi.5A aprins torțele și a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. În acest fel au ars atât căpițele, cât și holdele și livezile de măslini.6Atunci filistenii au întrebat: – Cine a făcut fapta aceasta? Li s‑a răspuns: – Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i‑a luat soția și i‑a dat‑o prietenului său. Filistenii s‑au suit și au ars‑o pe ea și pe tatăl ei.7Samson le‑a zis: „Pentru că ați făcut aceasta, nu mă voi opri până nu mă voi răzbuna pe voi!“8Și i‑a lovit la picioare și la coapse[2]; a fost un mare măcel. Apoi el s‑a coborât și a locuit în grota din Stânca lui Etam.9După aceea, filistenii s‑au suit și și‑au așezat tabăra în Iuda. Ei s‑au răspândit până la Lehi.10Bărbații lui Iuda i‑au întrebat: – De ce v‑ați suit împotriva noastră? Ei le‑au răspuns: – Ne‑am suit ca să‑l legăm pe Samson și să‑i facem așa cum ne‑a făcut și el nouă.11Atunci trei mii de bărbați ai lui Iuda au coborât la grota din Stânca lui Etam și l‑au întrebat pe Samson: – N‑ai știut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne‑ai făcut una ca asta? El le‑a răspuns: – După cum mi‑au făcut ei mie, așa le‑am făcut și eu.12Ei i‑au zis: – Am coborât să te legăm și să te dăm în mâinile filistenilor. Samson le‑a zis: – Jurați‑mi că nu‑mi veți lua viața.13Ei i‑au răspuns, zicând: – Doar te vom lega și te vom da în mâinile lor, dar cu siguranță, nu te vom omorî. L‑au legat cu două funii noi și l‑au scos din stâncă.14Când a ajuns la Lehi, filistenii i‑au ieșit înainte strigând. Atunci Duhul DOMNULUI a venit peste el și funiile pe care le avea la brațe s‑au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i‑au căzut de la mâini.15A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat‑o în mână și a ucis cu ea o mie de oameni.16Apoi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi[3]; cu o falcă de măgar am ucis o mie de oameni!“17După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi[4].18Fiindu‑i foarte sete, L‑a chemat pe DOMNUL și I‑a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare victorie, iar acum să mor de sete și să cad în mâinile celor necircumciși?“19Dumnezeu a despicat groapa[5] din Lehi și din ea a ieșit apă. El a băut și duhul lui și‑a revenit și s‑a înviorat. De aceea au pus acelui izvor numele En‑Hakkore[6]; el se află în Lehi și astăzi.20Samson a judecat[7] Israelul timp de douăzeci de ani, în zilele filistenilor.
1Es begab sich aber nach einigen Tagen, um die Weizenernte, dass Simson seine Frau besuchte mit einem Ziegenböcklein. Und als er sprach: Ich will zu meiner Frau in die Kammer gehen, da wollte ihn ihr Vater nicht hineinlassen2und sprach: Ich meinte wirklich, du wärest ihr gram, und habe sie deinem Gesellen gegeben. Sie hat aber eine jüngere Schwester, die ist schöner als sie; die nimm statt ihrer. (Jud 14:20)3Da sprach Simson zu ihnen: Diesmal bin ich frei von Schuld, wenn ich den Philistern Böses tue.4Und Simson ging hin und fing dreihundert Füchse, nahm Fackeln und kehrte je einen Schwanz zum andern und tat eine Fackel je zwischen zwei Schwänze5und zündete die Fackeln an und ließ die Füchse in das Korn der Philister laufen und zündete so die Garben samt dem stehenden Korn an und Weinberge und Ölbäume.6Da sprachen die Philister: Wer hat das getan? Da sagte man: Simson, der Schwiegersohn des Timnaïters, weil er ihm seine Frau genommen und seinem Gesellen gegeben hat. Da zogen die Philister hin und verbrannten sie samt ihrem Vater mit Feuer.7Simson aber sprach zu ihnen: Wenn ihr das tut, so will ich nicht ruhen, bis ich mich an euch gerächt habe.8Und er zerschlug ihnen alle Knochen mit mächtigen Schlägen und zog hinab und wohnte in der Felsenkluft von Etam.9Da zogen die Philister hinauf und lagerten sich in Juda und breiteten sich aus bei Lehi.10Aber die Männer von Juda sprachen: Warum seid ihr gegen uns heraufgezogen? Sie antworteten: Wir sind heraufgekommen, Simson zu binden, dass wir ihm tun, wie er uns getan hat.11Da zogen dreitausend Mann von Juda hinab in die Felsenkluft von Etam und sprachen zu Simson: Weißt du nicht, dass die Philister über uns herrschen? Warum hast du uns denn das angetan? Er sprach zu ihnen: Wie sie mir getan haben, so hab ich ihnen wieder getan.12Sie sprachen zu ihm: Wir sind herabgekommen, dich zu binden und in die Hände der Philister zu geben. Simson sprach zu ihnen: So schwört mir, dass ihr selber mir nichts antun wollt.13Sie antworteten ihm: Nein, sondern wir wollen dich nur binden und in ihre Hände geben und wollen dich nicht töten. Und sie banden ihn mit zwei neuen Stricken und führten ihn aus der Felsenkluft hinauf.14Und als er nach Lehi kam, jauchzten die Philister ihm entgegen. Aber der Geist des HERRN geriet über ihn, und die Stricke an seinen Armen wurden wie Fäden, die das Feuer versengt hat, sodass die Fesseln an seinen Händen zerschmolzen. (Jud 13:25)15Und er fand einen frischen Eselskinnbacken. Da streckte er seine Hand aus und nahm ihn und erschlug damit tausend Mann.16Und Simson sprach: Mit eines Esels Kinnbacken habe ich sie über den Haufen geworfen; mit eines Esels Kinnbacken habe ich tausend Mann erschlagen.17Und als er das gesagt hatte, warf er den Kinnbacken aus seiner Hand, und man nannte die Stätte Ramat-Lehi[1].18Als ihn aber sehr dürstete, rief er den HERRN an und sprach: Du hast solch großen Sieg gegeben durch die Hand deines Knechts; nun aber muss ich vor Durst sterben und in die Hände der Unbeschnittenen fallen.19Da spaltete Gott die Höhlung im Kinnbacken, dass Wasser herausfloss. Und als er trank, kehrte sein Geist zurück, und er lebte wieder auf. Darum heißt der Ort »Quelle des Rufenden«; die ist in Lehi bis auf den heutigen Tag. (Ex 17:6; Num 20:11)20Und er richtete Israel zu den Zeiten der Philister zwanzig Jahre.