Isaia 53 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Cine a crezut ceea ce noi am auzit? Și brațul DOMNULUI, cui i‑a fost descoperit? 2 El a crescut înaintea Lui ca un lăstar, ca o rădăcină ieșită dintr‑un pământ uscat. Nu avea nici frumusețe^[1], și nici măreție la care să ne uităm, și nu era nimic în înfățișarea Lui ca să‑L dorim. 3 Era disprețuit și părăsit de oameni, un Om al durerilor și obișnuit cu suferința. Era disprețuit, ca și un om de care îți ascunzi fața, iar noi nu L‑am luat în seamă. 4 Într-adevăr, El a luat suferințele noastre și a purtat durerile noastre. Noi însă L‑am considerat lovit, zdrobit de Dumnezeu și asuprit. 5 Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați. 6 Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare urmându‑și propria cale, dar DOMNUL a pus asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. 7 Când a fost chinuit și asuprit, El nu Și‑a deschis gura. Ca un miel care este dus la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, tot așa nici El nu Și‑a deschis gura. 8 A fost luat prin forță și judecată. Dar cine din generația Sa s‑ar fi gândit că^[2] El era șters de pe tărâmul celor vii și lovit pentru fărădelegea poporului Meu? 9 I‑au pus mormântul lângă al celor răi și L‑au așezat în^[3] groapa^[4] celui bogat, deși El n‑a săvârșit violență și nu s‑a găsit înșelătorie în gura Lui. 10 DOMNUL însă a vrut să‑L zdrobească prin suferință. Dar după ce Își va da viața ca jertfă pentru vină, Își va vedea sămânța^[5] și va trăi multe zile, iar voia DOMNULUI va propăși prin El. 11 După truda sufletului Său, va vedea lumina^[6] și va fi mulțumit. Prin cunoștința Sa, Robul Meu cel drept va îndreptăți pe mulți și le va purta nelegiuirile. 12 De aceea Îi voi da o parte la un loc cu cei mari^[7] și va împărți prada cu cei puternici^[8], căci S‑a golit pe Sine, până la moarte, și a fost numărat alături de cei răzvrătiți. Totuși, El a purtat păcatul celor mulți și a mijlocit pentru cei răzvrătiți.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Aber wer glaubt dem, was uns verkündet wurde, und an wem ist der Arm des HERRN offenbart? (Is 52:10; Ioan 12:38; Ro 10:16) 2 Er schoss auf vor ihm wie ein Reis und wie eine Wurzel aus dürrem Erdreich. Er hatte keine Gestalt und Hoheit. Wir sahen ihn, aber da war keine Gestalt, die uns gefallen hätte. (Is 11:1) 3 Er war der Allerverachtetste und Unwerteste, voller Schmerzen und Krankheit. Er war so verachtet, dass man das Angesicht vor ihm verbarg; darum haben wir ihn für nichts geachtet. (Ps 22:7; Mar 9:12) 4 Fürwahr, er trug unsre Krankheit und lud auf sich unsre Schmerzen. Wir aber hielten ihn für den, der geplagt und von Gott geschlagen und gemartert wäre. (Mat 8:17) 5 Aber er ist um unsrer Missetat willen verwundet und um unsrer Sünde willen zerschlagen. Die Strafe liegt auf ihm, auf dass wir Frieden hätten, und durch seine Wunden sind wir geheilt. (Ro 4:25; 1 Pe 2:24) 6 Wir gingen alle in die Irre wie Schafe, ein jeder sah auf seinen Weg. Aber der HERR warf unser aller Sünde auf ihn. (2 Cor 5:21; 1 Pe 2:25) 7 Als er gemartert ward, litt er doch willig und tat seinen Mund nicht auf wie ein Lamm, das zur Schlachtbank geführt wird; und wie ein Schaf, das verstummt vor seinem Scherer, tat er seinen Mund nicht auf. (Mar 14:65; Mar 15:4; Ioan 1:29; Fapte 8:32)

Mar 14:65Mar 15:4Ioan 1:29Fapte 8:32

8 Er ist aus Angst und Gericht hinweggenommen. Wen aber kümmert sein Geschick? Denn er ist aus dem Lande der Lebendigen weggerissen, da er für die Missetat seines Volks geplagt war. 9 Und man gab ihm sein Grab bei Gottlosen und bei Übeltätern^[1], als er gestorben war, wiewohl er niemand Unrecht getan hat und kein Betrug in seinem Munde gewesen ist. (1 Pe 2:22; 1 Ioan 3:5) 10 Aber der HERR wollte ihn also zerschlagen mit Krankheit. Wenn er sein Leben zum Schuldopfer gegeben hat, wird er Nachkommen haben und lange leben, und des HERRN Plan wird durch ihn gelingen. (Ps 22:31; Mat 20:28) 11 Weil seine Seele sich abgemüht hat, wird er das Licht schauen und die Fülle haben. Durch seine Erkenntnis wird er, mein Knecht, der Gerechte, den Vielen Gerechtigkeit schaffen; denn er trägt ihre Sünden. (Ioan 1:29; 1 Cor 1:30) 12 Darum will ich ihm die Vielen zur Beute geben und er soll die Starken zum Raube haben dafür, dass er sein Leben in den Tod gegeben hat und den Übeltätern gleichgerechnet ist und er die Sünde der Vielen getragen hat und für die Übeltäter gebeten. (Lu 22:37; Lu 23:33)