1Așa vorbește DOMNUL: „Unde este acea scrisoare de despărțire a mamei voastre prin care am izgonit‑o? Sau căruia dintre creditorii Mei v‑am vândut Eu? Iată, din cauza nelegiuirilor voastre ați fost vânduți și din cauza fărădelegilor voastre a fost izgonită mama voastră.2De ce, când am venit, n‑a mai fost nimeni acolo? De ce, când am strigat, n‑a răspuns nimeni? A fost oare mâna Mea prea scurtă pentru a vă răscumpăra? Nu am avut Eu oare putere pentru a vă elibera? Iată, cu mustrarea Mea, pot să sec marea și să prefac râurile în pustie; peștii lor putrezesc din lipsă de apă și mor de sete.3Eu îmbrac cerurile în întuneric, prefăcând în sac învelitoarea lor.“4„Stăpânul DOMN Mi‑a dăruit o limbă iscusită ca să știu să sprijin cu vorba pe cel obosit. El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, ca să ascult asemenea unor ucenici.5Stăpânul DOMN Mi‑a deschis urechea, iar Eu nu M‑am împotrivit, nu I‑am întors spatele.6Mi‑am dat spatele celor ce Mă loveau și obrajii celor ce‑Mi smulgeau barba; nu Mi‑am ascuns fața de insulte și de scuipat.7Stăpânul DOMN Îmi vine în ajutor, de aceea nu voi fi făcut de rușine. De aceea Mi‑am făcut fața ca de cremene, știind că nu voi fi dat de rușine.8Cel Ce Mă îndreptățește este aproape! Cine îndrăznește să Mă acuze? Să ne înfățișăm împreună! Unde este cel ce Mă acuză? Să Mă confrunte!9Iată, Stăpânul DOMN Îmi vine în ajutor! Cine îndrăznește să Mă condamne? Iată, toți se vor învechi ca o haină, iar molia îi va mânca.10Care dintre voi se teme de DOMNUL și ascultă de glasul Robului Său? Cel ce umblă în întuneric și nu are lumină, să se încreadă în Numele DOMNULUI și să se sprijine pe Dumnezeul său!11Iată, voi toți care aprindeți un foc și purtați torțe aprinse, umblați, dar în lumina focului vostru și a torțelor pe care le‑ați aprins! Aceasta veți primi din mâna Mea: veți zăcea într‑un loc al durerii.
1So spricht der HERR: Wo ist der Scheidebrief eurer Mutter, mit dem ich sie entlassen hätte? Oder wer ist mein Gläubiger, dem ich euch verkauft hätte? Siehe, ihr seid um eurer Sünden willen verkauft, und eure Mutter ist um eurer Abtrünnigkeit willen entlassen. (Deut 24:1; Is 52:3; Is 54:6)2Warum kam ich und niemand war da? Warum rief ich und niemand antwortete? Ist mein Arm denn zu kurz, dass er nicht erlösen kann? Oder habe ich keine Kraft, zu erretten? Siehe, mit meinem Schelten mache ich das Meer trocken und die Wasserströme zur Wüste, dass ihre Fische vor Mangel an Wasser stinken und vor Durst sterben. (Ex 14:21; Num 11:23; Is 59:1)3Ich kleide den Himmel mit Dunkel und hülle ihn in Trauer.
Der Knecht Gottes im Leiden
4Gott der HERR hat mir eine Zunge gegeben, wie sie Jünger haben, dass ich wisse, mit den Müden zu rechter Zeit zu reden. Er weckt mich alle Morgen; er weckt mir das Ohr, dass ich höre, wie Jünger hören. (Is 42:1; Is 49:1; Is 52:13)5Gott der HERR hat mir das Ohr geöffnet. Und ich bin nicht ungehorsam und weiche nicht zurück. (Ps 40:7)6Ich bot meinen Rücken dar denen, die mich schlugen, und meine Wangen denen, die mich rauften. Mein Angesicht verbarg ich nicht vor Schmach und Speichel. (Mat 26:67; Ioan 19:1)7Aber Gott der HERR hilft mir, darum werde ich nicht zuschanden. Darum hab ich mein Angesicht hart gemacht wie einen Kieselstein; denn ich weiß, dass ich nicht zuschanden werde. (Is 49:4; Is 49:23; Ez 3:8)8Er ist nahe, der mich gerecht spricht; wer will mit mir rechten? Lasst uns zusammen vortreten! Wer will mein Recht anfechten? Der komme her zu mir! (Ro 8:33)9Siehe, Gott der HERR hilft mir; wer will mich verdammen? Siehe, sie alle werden wie ein Kleid zerfallen, Motten werden sie fressen.10Wer ist unter euch, der den HERRN fürchtet, der auf die Stimme seines Knechts hört? Wer im Finstern wandelt und wem kein Licht scheint, der hoffe auf den Namen des HERRN und verlasse sich auf seinen Gott!11Siehe, ihr alle, die ihr ein Feuer entfacht und Brandpfeile entzündet, geht hin in die Glut eures Feuers und in die Brandpfeile, die ihr angezündet habt! Das widerfährt euch von meiner Hand; in Schmerzen sollt ihr liegen.