1„Ascultați‑Mă în tăcere, insule, iar popoarele să‑și înnoiască puterea! Să se apropie și să vorbească! Să ne înfățișăm împreună la judecată!2Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit, chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale? El îi dă în stăpânire neamurile și îi supune regi. Cu sabia îi preface în praf, iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.3Îi urmărește, mergând în siguranță pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat.4Cine a făcut și a împlinit aceasta? Cine a chemat generațiile de la început? Eu, DOMNUL, am fost cu cei dintâi și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“5Insulele văd aceasta și se tem; marginile pământului se cutremură; ei se apropie și sosesc.6Oamenii se ajută între ei, zicându‑și: „Fii tare!“7Artizanul îl încurajează pe rafinor, iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala. El zice despre îmbinare: „Este bună!“, după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.8„Dar tu, Israel, robul Meu, tu, Iacov, pe care te‑am ales, tu, sămânță[1] a lui Avraam, prietenul Meu, (Gal 3:16)9tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate, zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!», pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat!10Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine! Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău! Eu te voi întări, te voi ajuta și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!11Iată, umiliți și făcuți de rușine vor fi toți cei furioși pe tine. Ca un nimic vor ajunge și vor pieri toți cei ce ți se opun.12Te vei uita după ei, după dușmanii tăi, dar nu‑i vei mai găsi, fiindcă nimiciți de tot vor ajunge cei ce se luptă cu tine.13Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te apuc de mâna dreaptă și‑ți zic: «Nu te teme, Eu te voi ajuta!14Nu te teme, vierme al lui Iacov, rămășiță firavă a lui Israel! Eu Însumi te voi ajuta!», zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.15Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită, nouă și cu două rânduri de dinți! Vei treiera munții și‑i vei zdrobi, iar dealurile le vei face ca pleava.16Le vei vântura și le va lua vântul, iar vijelia le va împrăștia. Dar tu te vei bucura în DOMNUL; te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.17Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc, iar limba li se usucă de sete. Însă Eu, DOMNUL, le voi răspunde! Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi!18Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri, iar în mijlocul văilor – izvoare. Voi preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat – în izvoare de apă.19În pustie voi planta cedri, salcâmi, mirt și măslini; în deșert voi planta laolaltă chiparoși, ulmi și pini,20pentru ca toți să vadă și să cunoască, să ia aminte și să înțeleagă că mâna DOMNULUI a făcut acestea, Sfântul lui Israel le‑a creat!“21„Aduceți înainte cazul vostru!“, zice DOMNUL. „Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.22„Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună lucrurile care se vor întâmpla! Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt, ca să le punem la inimă și să le cunoaștem împlinirea! Sau făceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni!23Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă, și vom ști că sunteți dumnezei! Faceți ceva – bine sau rău – ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți!24Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nicio valoare; o urâciune este cel ce vă alege.25Am stârnit pe cineva din nord și a venit – pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu. El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul și cum calcă olarul lutul în picioare.26Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»? Nimeni n‑a vestit‑o, nimeni n‑a proclamat‑o, nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi.27Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!» și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.28Mă uit și nu este nimeni – nu este printre ei niciunul care să sfătuiască, niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.29Iată că toți sunt falși, lucrările lor sunt un nimic, iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.
1Ihr Inseln, schweigt vor mir! Und die Völker sollen neue Kraft gewinnen! Sie sollen herzutreten und dann reden! Lasst uns miteinander rechten!2Wer lässt den von Osten her kommen, dem Heil auf dem Fuße folgt, vor dem er Völker und Könige dahingibt, dass er ihrer mächtig wird? Sein Schwert macht sie wie Staub und sein Bogen wie verwehte Spreu. (Is 44:28; Is 45:1; Is 45:13; Is 46:11; Is 48:14)3Er jagt ihnen nach und zieht unversehrt hindurch und berührt den Weg nicht mit seinen Füßen.4Wer tut und macht das? Wer ruft die Geschlechter von Anfang her? Ich bin’s, der HERR, der Erste, und bei den Letzten noch derselbe. (Is 44:6; Is 48:12; Apo 1:8; Apo 1:17)5Als die Inseln das sahen, fürchteten sie sich, und die Enden der Erde erschraken; sie nahten sich und kamen herzu.6Einer hilft dem andern und spricht zu seinem Gesellen: Sei stark!7Der Meister bestärkt den Feinschmied, der, welcher mit dem Hammer das Blech glättet, den, der mit dem Schlägel hämmert; er sagt: Das hält gut zusammen!, und festigt es mit Nägeln, dass es nicht wackelt.
Gott steht zu seinem erwählten Volk
8Du aber, Israel, mein Knecht, Jakob, den ich erwählt habe, du Same Abrahams, meines Geliebten, (Ps 135:4; Is 42:19; Is 44:1; Is 44:21; Is 45:4; Is 48:20; Iac 2:23)9du, den ich fest ergriffen habe von den Enden der Erde her und berufen von ihren Grenzen, zu dem ich sprach: Du sollst mein Knecht sein; ich erwähle dich und verwerfe dich nicht –,10fürchte dich nicht, ich bin mit dir; weiche nicht, denn ich bin dein Gott. Ich stärke dich, ich helfe dir auch, ich halte dich durch die rechte Hand meiner Gerechtigkeit. (Is 43:1; Is 43:5; Is 44:2)11Siehe, zu Spott und zuschanden sollen werden alle, die dich hassen; sie sollen werden wie nichts und die Leute, die mit dir streiten, sollen umkommen.12Wenn du nach ihnen fragst, wirst du die nicht finden, die mit dir hadern. Es sollen werden wie nichts und ein Ende haben, die dich bekämpfen.13Denn ich bin der HERR, dein Gott, der deine rechte Hand fasst und zu dir spricht: Fürchte dich nicht, ich helfe dir!14Fürchte dich nicht, du Würmlein Jakob, du armer Haufe Israel. Ich helfe dir, spricht der HERR, und dein Erlöser ist der Heilige Israels. (Is 43:3; Is 44:2)15Siehe, ich habe dich zum scharfen, neuen Dreschwagen gemacht, der viele Zacken hat, dass du Berge zerdreschen und zermalmen sollst und Hügel wie Spreu machen.16Du sollst sie worfeln, dass der Wind sie wegführt und der Wirbelsturm sie verweht. Du aber wirst fröhlich sein über den HERRN und wirst dich rühmen des Heiligen Israels.17Die Elenden und Armen suchen Wasser und es ist nichts da, ihre Zunge verdorrt vor Durst. Aber ich, der HERR, will sie erhören; ich, der Gott Israels, will sie nicht verlassen.18Ich will Wasserbäche auf den Höhen öffnen und Quellen inmitten der Täler und will die Wüste zu Wasserstellen machen und das dürre Land zu Wasserquellen. (Ex 17:6; Ps 107:35; Is 35:1; Is 35:7; Is 43:19)19Ich will in der Wüste wachsen lassen Zedern, Akazien, Myrten und Ölbäume; ich will in der Steppe pflanzen miteinander Zypressen, Buchsbaum und Kiefern,20damit man zugleich sehe und erkenne und merke und verstehe: Des HERRN Hand hat dies getan, und der Heilige Israels hat es geschaffen.
Die Götter sollen ihre Macht beweisen
21Bringt eure Sache vor, spricht der HERR; sagt an, womit ihr euch verteidigen wollt, spricht der König in Jakob.22Sie sollen herzutreten und uns verkündigen, was kommen wird. Verkündigt es doch, was früher geweissagt wurde, damit wir darauf achten! Oder lasst uns hören, was kommen wird, damit wir merken, dass es eintrifft! (Is 43:8; Is 44:7)23Verkündigt uns, was hernach kommen wird, damit wir erkennen, dass ihr Götter seid! Wohlan, tut Gutes oder tut Schaden, damit wir uns verwundern und erschrecken!24Siehe, ihr seid nichts und euer Tun ist auch nichts, und euch erwählen ist ein Gräuel.25Von Norden habe ich einen kommen lassen und er ist gekommen, vom Aufgang der Sonne her den, der meinen Namen anruft. Er zerstampft die Gewaltigen wie Lehm und wie der Töpfer, der den Ton tritt.26Wer hat es von Anfang an verkündigt, dass wir’s vernahmen? Wer hat es vorher geweissagt, dass wir sagen: Das ist recht! Aber da ist keiner, der es verkündigte, keiner, der etwas hören ließ, keiner, der von euch ein Wort hörte.27Ich bin der Erste, der zu Zion sagt: Siehe, da ist’s!, und Jerusalem gebe ich einen Freudenboten. (Is 52:7)28Schau ich mich um, da ist niemand, und unter ihnen ist kein Ratgeber, dass ich sie fragen könnte und sie mir antworteten.29Siehe, sie sind alle nichts und nichtig sind ihre Werke; ihre Götzenbilder sind leerer Wind.