Isaia 22 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Profeție împotriva Ierusalimului

1 O rostire cu privire la Valea Vedeniei. Ce vreți să arătați, de v‑ați urcat cu toții pe acoperișuri, 2 oraș plin de zarvă, cetate gălăgioasă și plină de dezmăț? Cei uciși dintre ai tăi n‑au fost răpuși de sabie, nu au murit în luptă. 3 Toți conducătorii tăi au fugit împreună, însă au fost prinși fără să se folosească arcul. Toți dintre ai tăi care au fost găsiți, au fost capturați împreună, deși fugiseră departe. 4 De aceea am zis: „Întoarceți‑vă privirile de la mine! Lăsați‑mă să vărs lacrimi amare! Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru distrugerea fiicei poporului meu!“ 5 Căci este o zi de învălmășeală, de călcat în picioare și de groază din partea Stăpânului, DOMNUL Oștirilor, în Valea Vedeniei, o zi de surpare a zidului și de zbierat la munți. 6 Elamul își poartă tolba cu săgeți, înaintând cu care de luptă, oameni, călăreți, iar Chirul își dezvelește scutul. 7 Văile tale cele mai alese sunt pline de care, iar călăreții stau pregătiți de luptă la porțile cetății. 8 El înlătură scutul lui Iuda. În acea zi, ai căutat după arme în Palatul Pădurii. 9 Ați văzut că spărturile Cetății lui David sunt multe și ați adunat apele Iazului de Jos. 10 Ați numărat casele Ierusalimului și ați dărâmat casele pentru a fortifica zidul. 11 Între cele două ziduri ați făcut un rezervor pentru apele iazului cel vechi, dar nu ați privit spre Cel Ce l‑a făcut și nu v‑ați uitat la Cel Ce l‑a întocmit din vechime. 12 În ziua aceea, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, v‑a chemat să plângeți și să vă jeliți, să vă smulgeți părul și să vă îmbrăcați în sac. 13 Dar iată, dimpotrivă, la voi a fost veselie și petrecere, au fost boi tăiați și oi înjunghiate! S‑a mâncat carne, s‑a băut vin și s‑a strigat: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“ 14 DOMNUL Oștirilor mi S‑a descoperit, spunându‑mi: „Această nelegiuire a voastră nu va fi ispășită până veți muri“, zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor. 15 Așa vorbește Stăpânul, DOMNUL Oștirilor: „Du‑te la acel administrator, la Șebna, care răspunde de palat, și spune‑i: 16 «Ce drept ai tu aici și pe cine ai tu pe aceste locuri, de ți‑ai săpat chiar aici un mormânt, un mormânt săpat pe înălțime, un loc dăltuit în stâncă? 17 Iată! DOMNUL te va azvârli cu putere^[1], omule, și te va înșfăca cu tărie!^[2] 18 Te va înfășura strâns și, ca pe o minge, te va arunca într‑o țară întinsă; acolo vei muri și acolo îți vor rămâne carele tale frumoase, tu, rușinea palatului stăpânului tău! 19 Te voi da afară din slujbă și vei fi doborât de pe poziția ta.» 20 În ziua aceea îl voi chema pe robul Meu, pe Eliachim, fiul lui Hilchia, 21 îl voi îmbrăca cu tunica ta și‑l voi încinge cu cingătoarea ta, iar autoritatea ta i‑o voi da lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru Casa lui Iuda. 22 Voi așeza cheia Casei lui David pe umărul lui. Ce va deschide el, nimeni nu va închide, iar ce va închide, nimeni nu va deschide! 23 Îl voi împlânta ca pe un țăruș într‑un loc sigur și va fi un scaun de onoare pentru casa tatălui său. 24 Vor sprijini pe el toată gloria casei tatălui său: urmașii și vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la urcioare. 25 În ziua aceea, zice DOMNUL Oștirilor, țărușul împlântat în loc sigur va fi scos. Va fi tăiat și va cădea, iar povara care era pe el va fi doborâtă“, căci DOMNUL a vorbit.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Gegen Jerusalem

1 Dies ist die Last^[1] für das Schautal: Was habt ihr denn, dass ihr alle auf die Dächer gestiegen seid, (Is 5:1; Is 15:3; Ier 48:38) 2 du Stadt voller Lärmen und Toben, du fröhliche Burg? Deine Erschlagenen sind nicht mit dem Schwert erschlagen und nicht im Kampf gefallen. (Is 32:13) 3 Alle deine Hauptleute sind geflohen, wurden gefangen ohne Bogen. Alle, die man von dir gefunden hat, wurden gefangen, wie weit sie auch flohen. 4 Darum sage ich: Schaut weg von mir, lasst mich bitterlich weinen! Müht euch nicht, mich zu trösten über die Verwüstung der Tochter meines Volks! (Ier 8:23) 5 Denn es kam ein Tag des Getümmels und des Zertretens und der Verwirrung vom Herrn, dem HERRN Zebaoth; im Schautal ließ man Lärm erschallen, schrie zum Berge hin. (Is 1:1) 6 Elam erhob den Köcher, fuhr daher mit Wagen, Leuten und Rossen; und Kir ließ seine Schilde glänzen. 7 Und deine auserlesenen Täler füllten sich mit Wagen, und Reiter stellten sich auf gegen das Tor. 8 So nahm er Juda jeden Schutz. Aber ihr schautet zu der Zeit auf die Rüstungen im Waldhaus. (1 Re 10:17) 9 Und ihr saht, dass viele Risse in der Stadt Davids waren, und sammeltet das Wasser des unteren Teiches. 10 Ihr zähltet auch die Häuser Jerusalems und bracht sie ab, um die Mauer zu befestigen, (Ier 33:4) 11 und machtet ein Becken zwischen beiden Mauern für das Wasser des alten Teiches. Doch ihr schautet nicht auf den, der solches tut, und saht nicht auf den, der solches schafft von ferne her. (2 Re 20:20; Is 5:12) 12 Zu der Zeit rief der Herr, der HERR Zebaoth, dass man weine und klage und sich das Haar abschere und den Sack anlege. (Amos 8:10) 13 Aber siehe da, lauter Freude und Wonne, Rindertöten und Schafeschlachten, Fleischessen und Weintrinken: »Lasst uns essen und trinken, denn morgen sind wir tot!« (1 Cor 15:32) 14 Aber meinen Ohren ist vom HERRN Zebaoth offenbart: »Wahrlich, diese Schuld soll euch nicht vergeben werden, bis ihr sterbt«, spricht der Herr, der HERR Zebaoth.

Schebna und Eljakim

15 So spricht der Herr, der HERR Zebaoth: Geh hinein zu dem Verwalter da, zu Schebna, dem Hofmeister, und sprich zu ihm: (Is 36:3) 16 Was hast du hier? Und wen hast du hier, dass du dir hier ein Grab aushauen lässt, dass du dein Grab in der Höhe aushauen und deine Wohnung in den Felsen schlagen lässt? 17 Siehe, der HERR wird dich niederwerfen, wie ein Starker einen niederwirft, und wird dich packen 18 und dich zum Knäuel machen und dich wegschleudern wie eine Kugel in ein weites Land. Dort wirst du sterben, dort werden deine kostbaren Wagen bleiben, du Schmach für das Haus deines Herrn! 19 Und ich will dich aus deiner Stellung stürzen und dich aus deinem Amt stoßen. 20 Und zu der Zeit will ich rufen meinen Knecht Eljakim, den Sohn Hilkijas, (Is 36:3) 21 und will ihm dein Amtskleid anziehen und ihn mit deinem Gürtel gürten und deine Herrschaft in seine Hand geben, dass er Vater sei für die, die in Jerusalem wohnen, und für das Haus Juda. (Gen 45:8) 22 Und ich will die Schlüssel des Hauses Davids auf seine Schulter legen, dass er auftue und niemand zuschließe, dass er zuschließe und niemand auftue. (Apo 3:7) 23 Und ich will ihn als Nagel einschlagen an einen festen Ort, und er soll einen Ehrenplatz haben in seines Vaters Haus. 24 An ihn wird man hängen das ganze Gewicht seines Vaterhauses, Kind und Kindeskinder, alle kleinen Geräte, Trinkgefäße und allerlei Krüge. 25 Zu der Zeit, spricht der HERR Zebaoth, soll der Nagel nachgeben, der am festen Ort steckt, er soll abbrechen und fallen, sodass alles, was daran hing, zerbricht; denn der HERR hat’s gesagt.