Iosua 5 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Circumcizia și Paștele la Ghilgal

1 Când toți regii amoriți din partea de apus a Iordanului și toți regii canaaniți de pe țărm au auzit că DOMNUL a secat apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până l‑am traversat, li s‑a înmuiat inima, pierzându‑și curajul înaintea fiilor lui Israel. 2 În vremea aceea DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Fă‑ți niște cuțite de cremene și circumcide această a doua generație a fiilor lui Israel!“ 3 Iosua a făcut niște cuțite de cremene și i‑a circumcis pe fiii lui Israel la Ghivat-Haaralot^[1]. 4 Acesta este motivul pentru care i‑a circumcis Iosua: tot poporul care ieșise din Egipt, și anume bărbații, toți războinicii^[2], muriseră în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt. 5 Aceștia fuseseră circumciși, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt, nu fusese circumcis. 6 Fiii lui Israel au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generație de războinici care ieșise din Egipt și care nu ascultase de glasul DOMNULUI. DOMNUL le‑a jurat că nu îi va lăsa să vadă țara despre care DOMNUL jurase părinților lor că ne‑o va da, țară în care curge lapte și miere. 7 În locul acestei generații, El i‑a ridicat pe fiii lor, fii pe care i‑a circumcis Iosua, căci aceștia erau necircumciși; ei nu fuseseră circumciși în timpul călătoriilor. 8 După ce a terminat de circumcis tot poporul, aceștia au rămas în tabără până s‑au vindecat. 9 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat^[3] de peste voi disprețul Egiptului!“ Și au pus acelui loc numele Ghilgal^[4], nume care i‑a rămas până în ziua aceasta. 10 Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului, și au sărbătorit Paștele în seara celei de‑a paisprezecea zi a lunii. 11 În prima zi după Paște, chiar în acea zi, au mâncat din roadele țării: azime și grăunțe prăjite. 12 Mana a încetat la o zi după ce^[5] au mâncat din roadele țării Canaan, astfel că fiii lui Israel n‑au mai avut mană și, din anul acela, s‑au hrănit din roadele țării.

Căpetenia oștirii Domnului

13 În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și‑a ridicat ochii și s‑a uitat. Și iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s‑a dus spre El și L‑a întrebat: – Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri? 14 El a răspuns: – Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii DOMNULUI. Acum am venit! Iosua s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s‑a închinat și L‑a întrebat: – Ce spune Stăpânul meu robului Său? 15 Căpetenia oștirii DOMNULUI i‑a răspuns lui Iosua: – Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut întocmai.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Als nun alle Könige der Amoriter, die jenseits des Jordans nach Westen zu wohnten, und alle Könige der Kanaaniter am Meer hörten, wie der HERR das Wasser des Jordans ausgetrocknet hatte vor den Israeliten, bis sie hinübergegangen waren, da verzagte ihr Herz, und der Mut verließ sie beim Anblick der Israeliten. (Ios 2:24)

Beschneidung. Feier des Passa in Kanaan

2 Zu der Zeit sprach der HERR zu Josua: Mache dir steinerne Messer und beschneide die Israeliten wie schon früher. (Gen 17:12; Ex 4:25) 3 Da machte sich Josua steinerne Messer und beschnitt die Israeliten auf dem Hügel der Vorhäute. 4 Und das ist der Grund, warum Josua sie beschnitten hat: Das ganze Volk, das aus Ägypten gezogen war, die Männer, alle Kriegsleute, waren unterwegs in der Wüste gestorben, als sie aus Ägypten zogen. 5 Denn das ganze Volk, das auszog, war beschnitten gewesen; aber das ganze Volk, das unterwegs in der Wüste geboren war, als sie aus Ägypten zogen, das war nicht beschnitten. 6 Denn die Israeliten wanderten vierzig Jahre in der Wüste, bis es mit dem ganzen Volk, den Kriegsmännern, die aus Ägypten gezogen waren, zu Ende gegangen war, weil sie der Stimme des HERRN nicht gehorcht hatten; wie denn der HERR ihnen geschworen hatte, sie sollten das Land nicht sehen, das der HERR, wie er ihren Vätern geschworen hatte, uns geben wollte, ein Land, darin Milch und Honig fließt. (Num 14:22) 7 Ihre Söhne, die er an ihrer statt hatte aufwachsen lassen, beschnitt Josua; denn sie waren noch unbeschnitten und unterwegs nicht beschnitten worden. 8 Und als das ganze Volk beschnitten war, blieben sie an ihrem Ort im Lager, bis sie genesen waren. 9 Und der HERR sprach zu Josua: Heute habe ich die Schande Ägyptens von euch abgewälzt. Und diese Stätte wurde Gilgal genannt bis auf diesen Tag. (Ios 4:19) 10 Und als die Israeliten in Gilgal das Lager aufgeschlagen hatten, hielten sie Passa am vierzehnten Tage des Monats am Abend im Jordantal von Jericho (Ex 12:6; Ex 12:39; Lev 23:14) 11 und aßen vom Getreide des Landes am Tag nach dem Passa, nämlich ungesäuertes Brot und geröstete Körner, an ebendiesem Tage. 12 Und das Manna hörte auf am andern Morgen, als sie vom Getreide des Landes aßen. Seither hatten die Israeliten kein Manna mehr, sondern aßen von der Ernte des Landes Kanaan in diesem Jahr. (Ex 16:35)

Der Fürst über das Heer des Herrn

13 Und es begab sich, als Josua bei Jericho war, dass er seine Augen aufhob und gewahr wurde, dass ein Mann ihm gegenüberstand und ein bloßes Schwert in seiner Hand hatte. Und Josua ging zu ihm und sprach zu ihm: Gehörst du zu uns oder zu unsern Feinden? (Num 22:23; Num 22:31) 14 Er sprach: Nein, sondern ich bin der Fürst über das Heer des HERRN und bin jetzt gekommen. Da fiel Josua auf sein Angesicht zur Erde nieder, betete an und sprach zu ihm: Was sagt mein Herr seinem Knecht? 15 Und der Fürst über das Heer des HERRN sprach zu Josua: Zieh deine Schuhe von deinen Füßen; denn die Stätte, darauf du stehst, ist heilig. Und so tat Josua. (Ex 3:5)