Iosua 18

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara fiind sub stăpânirea lor.2 Mai rămăseseră însă șapte seminții ale fiilor lui Israel cărora nu li se dăduse partea de moștenire.3 Atunci Iosua le‑a zis fiilor lui Israel: „Până când mai amânați să luați în stăpânire teritoriul pe care vi l‑a dat DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri?4 Alegeți câte trei bărbați din fiecare seminție, iar eu îi voi trimite să străbată țara și să facă[1] o descriere a ei în vederea împărțirii moștenirii, după care se vor întoarce la mine.5 Veți împărți teritoriul în șapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord.6 Faceți o descriere a țării împărțite în șapte părți și aduceți‑mi‑o, iar eu voi arunca sorțul pentru voi aici, înaintea DOMNULUI, Dumnezeul nostru.7 Leviții nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moștenirea lor este preoția DOMNULUI, iar Gad, Ruben și jumătate din Manase și‑au primit moștenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le‑a fost dat de către Moise, robul DOMNULUI.“8 Bărbații s‑a ridicat și au plecat. Iosua le‑a poruncit celor ce s‑au dus să descrie țara, zicând: „Duceți‑vă, străbateți țara și faceți o descriere a ei. Apoi întoarceți‑vă la mine, iar eu voi arunca sorțul pentru voi înaintea DOMNULUI, aici, la Șilo.“9 Bărbații aceia au plecat și au străbătut țara, împărțind‑o în șapte părți și scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăților ei, după care s‑au întors la Iosua, în tabăra de la Șilo.10 Iosua a aruncat sorțul pentru ei înaintea DOMNULUI, la Șilo, și Iosua a împărțit țara acolo între fiii lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia.11 O parte a revenit seminției fiilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor își avea hotarele între teritoriul fiilor lui Iuda și cel al fiilor lui Iosif.12 Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munți și ajungea în pustia Bet‑Aven.13 De aici traversa marginea de sud a cetății Luz sau Betel și cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet‑Horonului de Jos.14 Hotarul de apus începea de la muntele din partea de sud a Bet‑Horonului și se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim), una din cetățile fiilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.15 Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus[2], continua până la izvorul de apă de la Neftoah, (Ios 15:9)16 cobora către marginea muntelui care se află în fața văii Ben‑Hinom, în nordul văii Refaim, și cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En‑Roghel.17 Se întorcea înspre nord, atingând En‑Șemeș, apoi Ghelilot, care se află în fața Înălțimii Adumim, cobora la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben,18 trecea până în partea de nord a Bet‑Arabei și cobora spre Araba[3], (Ios 8:14)19 Hotarul trecea prin partea de nord a cetății Bet‑Hogla și atingea golful din partea de nord a Mării Sărate[4], în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.20 Iordanul era hotarul din partea de răsărit. Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.21 Cetățile seminției urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele: Ierihon, Bet‑Hogla, Emek-Kețiț,22 Bet‑Araba, Țemarayim, Betel,23 Avim, Para, Ofra,24 Chefar-Amoni, Ofni și Gheva – douăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.25 Ghivon, Rama, Beerot,26 Mițpa, Chefira, Moța,27 Rechem, Irpeel, Tarala,28 Țela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva și Chiriat – paisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor. Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.

Iosua 18

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft
1 Und es versammelte sich die ganze Gemeinde der Israeliten in Silo und richtete dort die Stiftshütte auf, und das Land war ihnen unterworfen. (Ios 22:12; Jud 21:19; 1 Sam 1:3; 1 Sam 4:4; Ier 7:12)2 Und es waren noch sieben Stämme von den Israeliten übrig, die ihr Erbteil nicht erhalten hatten.3 Und Josua sprach zu den Israeliten: Wie lange zögert ihr noch, hineinzugehen und das Land einzunehmen, das euch der HERR, der Gott eurer Väter, gegeben hat?4 Nehmt euch aus jedem Stamm drei Männer, dass ich sie sende und sie sich aufmachen und durchs Land gehen und es aufschreiben nach ihren Erbteilen und wieder zu mir kommen.5 Teilt das Land in sieben Teile! Juda soll bleiben auf seinem Gebiet im Süden, und das Haus Josef soll bleiben auf seinem Gebiet im Norden.6 Ihr aber, schreibt die sieben Teile des Landes auf und tut mir’s kund; dann will ich für euch das Los werfen hier vor dem HERRN, unserm Gott.7 Denn die Leviten erhalten keinen Anteil unter euch, sondern das Priestertum des HERRN ist ihr Erbteil. Gad aber und Ruben und der halbe Stamm Manasse haben ihr Teil erhalten jenseits des Jordans im Osten, das ihnen Mose, der Knecht des HERRN, gegeben hat. (Ios 13:14; Ios 13:33)8 Da machten sich die Männer auf und gingen hin. Und Josua gebot ihnen, als sie auszogen, das Land aufzuschreiben, und sprach: Geht hin und durchwandert das Land; schreibt es auf und kehrt zu mir zurück, dass ich für euch hier das Los werfe vor dem HERRN in Silo.9 So gingen die Männer hin und durchzogen das Land und schrieben’s auf in ein Buch, Stadt für Stadt, in sieben Teilen, und kamen wieder zu Josua ins Lager nach Silo.10 Da warf Josua das Los für sie in Silo vor dem HERRN, und Josua verteilte dort das Land unter die Israeliten, einem jeden Stamm sein Teil.11 Da fiel das Los des Stammes Benjamin nach seinen Geschlechtern, und sein Gebiet war zwischen Juda und Josef.12 Und seine Grenze war an der Nordseite vom Jordan an und geht hinauf auf den Hang nördlich von Jericho und kommt aufs Gebirge westwärts und geht aus nach der Wüste von Bet-Awen (Ios 16:1)13 und geht von da nach Lus – das ist Bethel – an den Abhang südwärts von Lus und kommt hinab nach Atrot-Addar an den Berg, der südwärts liegt von dem unteren Bet-Horon. (Gen 12:8; Gen 28:19)14 Danach neigt sie sich und biegt in ihrem westlichen Teil nach Süden um von dem Berge an, der südlich vor Bet-Horon liegt, und endet bei Kirjat-Baal – das ist Kirjat-Jearim –, einer Stadt der Judäer. Das ist die Seite nach Westen.15 Aber auf der Seite nach Süden läuft die Grenze von Kirjat-Jearim an und geht zuerst nach Westen und läuft dann hin zur Quelle Neftoach (Ios 15:9)16 und geht hinab an den Fuß des Berges, der vor dem Tal Ben-Hinnom liegt, an der Nordecke der Ebene Refaïm, und geht herab durchs Tal Hinnom am Südhang der Jebusiter und kommt hinab zur Quelle Rogel17 und zieht sich nordwärts und läuft hin nach En-Schemesch und läuft hin nach Gelilot gegenüber der Steige von Adummim und kommt hinab zum Stein Bohans, des Sohnes Rubens,18 und geht zu dem Hang nördlich von Bet-Araba und kommt hinab in die Araba[1]19 und geht zu dem Hang nördlich von Bet-Hogla, und ihr Ende ist am nördlichen Ufer des Salzmeers, dort, wo der Jordan hineinfließt. Das ist die Südgrenze.20 Aber die Seite nach Osten soll der Jordan begrenzen. Das ist das Erbteil der Benjaminiter in seinen Grenzen ringsumher nach ihren Geschlechtern.21 Die Städte aber des Stammes Benjamin nach seinen Geschlechtern sind diese: Jericho, Bet-Hogla, Emek-Keziz,22 Bet-Araba, Zemarajim, Bethel,23 Awim, Para, Ofra,24 Kefar-Ammoni, Ofni, Geba. Das sind zwölf Städte mit ihren Gehöften.25 Gibeon, Rama, Beerot,26 Mizpe, Kefira, Moza,27 Rekem, Jirpeel, Tarala,28 Zela, Elef und die Jebusiter – das ist Jerusalem –, Gibea, Kirjat-Jearim; vierzehn Städte mit ihren Gehöften. Das ist das Erbteil des Stammes Benjamin nach seinen Geschlechtern. (Ios 15:63; Jud 1:21)