1În timp ce Ieremia era încă închis în curtea temniței, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit a doua oară, zicând:2„Așa vorbește DOMNUL, Cel Care a făcut pământul, DOMNUL, Care l‑a întocmit ca să‑l statornicească, al Cărui Nume este DOMNUL:3«Cheamă‑Mă și‑ți voi răspunde! Îți voi face cunoscute lucruri mari, lucruri neînțelese, pe care nu le știi.»4Căci așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, despre casele acestei cetăți și despre palatele regilor lui Iuda, pe care ei le dărâmă ca să slujească drept apărare împotriva rampelor de asalt și împotriva sabiei5când vor înainta să lupte împotriva caldeenilor, și care se vor umple de cadavrele celor pe care îi voi lovi în mânia și în furia Mea, deoarece, din cauza răutății lor, Îmi voi ascunde fața de cetatea aceasta:6«Iată, le voi aduce vindecare și sănătate. Eu îi voi vindeca și îi voi face să descopere belșug de pace și credincioșie.7Îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda și pe captivii lui Israel și îi voi așeza iarăși ca odinioară.8Îi voi curăți de toată nelegiuirea pe care au săvârșit‑o împotriva Mea și le voi ierta toate nelegiuirile prin care au păcătuit și s‑au răzvrătit împotriva Mea.9Atunci Ierusalimul va fi pentru Mine un nume care‑Mi va aduce bucurie, un motiv de laudă și onoare înaintea tuturor neamurilor pământului, care vor auzi toate lucrurile bune pe care le‑am făcut pentru el. Ele se vor înfricoșa și vor fi uimite de toată fericirea și pacea pe care i‑o voi da.»“10Așa vorbește DOMNUL: „În locul acesta, despre care ziceți că este pustiu, în care nu mai sunt nici oameni, nici animale, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, devastate, lipsite de oameni, fără locuitori și fără animale, se vor auzi din nou11strigăte de bucurie și strigăte de veselie, glasul mirelui și al miresei, precum și glasul celor ce aduc jertfe de mulțumire în Casa DOMNULUI, zicând: «Mulțumiți DOMNULUI Oștirilor, căci DOMNUL este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!» Fiindcă îi voi aduce înapoi pe cei luați captivi din țară și vor fi ca la început, zice DOMNUL.“12Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „În locul acesta pustiu, fără oameni și fără animale și în toate cetățile lui, vor exista iarăși pășuni pentru păstori, unde să‑și odihnească turmele.13În cetățile de la munte și în cetățile din zona deluroasă[1], în cetățile din Neghev[2] și în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului și în cetățile din Iuda, turmele vor trece iarăși prin mâinile celor ce le numără, zice DOMNUL. (Ier 13:19; Ier 17:26)14Iată, vin zile, zice DOMNUL, când voi împlini promisiunea cea bună pe care am făcut‑o Casei lui Israel și Casei lui Iuda.15În zilele acelea și în vremea aceea voi face să‑i răsară lui David un Vlăstar drept, Care va face judecată și dreptate în țară.16În zilele acelea, Iuda va fi izbăvit și Ierusalimul va locui în siguranță. Acesta este numele cu care o vor chema: «DOMNUL – Dreptatea noastră».17Căci așa vorbește DOMNUL: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe tronul Casei lui Israel.18Nici preoții leviți nu vor fi lipsiți înaintea Mea de un urmaș care să aducă arderi‑de‑tot, să ardă tămâie și daruri de mâncare și să aducă jertfe în fiecare zi.»“19Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând:20„Așa vorbește DOMNUL: «Dacă veți putea rupe legământul Meu cu ziua și legământul Meu cu noaptea, astfel încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor,21atunci se va putea rupe și legământul Meu cu David, robul Meu, așa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe tronul lui, și legământul Meu cu preoții leviți, slujitorii Mei.22Ca oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți sămânța[3] lui David, robul Meu, și a leviților, care slujesc înaintea Mea.»“23Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând:24„N‑ai băgat de seamă că poporul acesta zice: «DOMNUL a lepădat cele două clanuri[4] pe care le‑a ales!»? Astfel, ei Îmi disprețuiesc poporul și nu‑l mai consideră a fi un neam.“25Așa vorbește DOMNUL: „Dacă n‑ar fi existat legământul Meu cu ziua și cu noaptea și n‑aș fi rânduit legi cerurilor și pământului,26atunci aș fi respins și sămânța lui Iacov și a lui David, robul Meu, și n‑aș fi luat din sămânța lui conducători peste urmașii[5] lui Avraam, Isaac și Iacov. Eu însă le voi aduce înapoi captivii și voi avea milă de ei.“
1Und des HERRN Wort geschah zu Jeremia zum zweiten Mal, als er noch im Wachthof gefangen war: (Ier 32:2)2So spricht der HERR, der die Erde gemacht, sie gebildet und gegründet hat – HERR ist sein Name:3Rufe mich an, so will ich dir antworten und will dir kundtun große und unfassbare Dinge, von denen du nichts weißt.4Denn so spricht der HERR, der Gott Israels, von den Häusern dieser Stadt und von den Häusern der Könige Judas, die abgebrochen wurden, um Bollwerke zu machen zur Abwehr (Is 22:10)5im Kampf gegen die Chaldäer und um sie zu füllen mit den Leichnamen der Menschen, die ich in meinem Zorn und Grimm erschlagen habe, als ich mein Angesicht vor dieser Stadt verbarg um all ihrer Bosheit willen:6Siehe, ich will sie heilen und gesund machen und will ihnen dauernden Frieden gewähren. (Ier 30:17)7Denn ich will das Geschick Judas und das Geschick Israels wenden und will sie bauen wie im Anfang (Ier 24:6; Ier 29:14)8und will sie reinigen von aller Missetat, womit sie wider mich gesündigt haben; und will ihnen vergeben alle Missetaten, womit sie wider mich gesündigt und gefrevelt haben. (Ier 31:34; Ier 50:20)9Und das soll mein Ruhm und meine Wonne, mein Preis und meine Ehre sein unter allen Völkern auf Erden, wenn sie all das Gute hören, das ich ihnen tue. Und sie werden sich verwundern und entsetzen über all das Gute und über all das Heil, das ich Jerusalem geben will. (Ier 13:11)10So spricht der HERR: An diesem Ort, von dem ihr sagt: »Er ist wüst, ohne Menschen und Vieh«, in den Städten Judas und auf den Gassen Jerusalems, die so verwüstet sind, dass niemand mehr darin ist, weder Menschen noch Vieh, (Ier 32:43)11wird man dennoch wieder hören den Jubel der Freude und Wonne, die Stimme des Bräutigams und der Braut und die Stimme derer, die da sagen: »Danket dem HERRN Zebaoth; denn der HERR ist freundlich, und seine Güte währet ewiglich«, wenn sie Dankopfer bringen zum Hause des HERRN. Denn ich will das Geschick des Landes wenden, dass es werde, wie es im Anfang war, spricht der HERR. (Ezra 3:11; Ps 106:1; Ier 7:34)12So spricht der HERR Zebaoth: An diesem Ort, der so wüst ist, dass weder Menschen noch Vieh darin sind, und in allen seinen Städten werden dennoch wieder Auen sein für die Hirten, die da Herden weiden.13In den Städten auf dem Gebirge und in den Städten des Hügellandes und in den Städten des Südlandes, im Lande Benjamin und um Jerusalem her und in den Städten Judas sollen dennoch wieder die Herden gezählt aus- und einziehen, spricht der HERR. (Ier 32:44)
Der ewige Bund mit David und den Leviten
14Siehe, es kommt die Zeit, spricht der HERR, dass ich das gnädige Wort erfüllen will, das ich zum Hause Israel und zum Hause Juda geredet habe. (Ier 23:5)15In jenen Tagen und zu jener Zeit will ich dem David einen gerechten Spross aufgehen lassen; der soll Recht und Gerechtigkeit schaffen im Lande. (Zah 3:8; Zah 6:12)16Zu derselben Zeit soll Juda geholfen werden und Jerusalem sicher wohnen, und man wird es nennen »Der HERR ist unsere Gerechtigkeit«. (Deut 33:28)17Denn so spricht der HERR: Es soll David niemals fehlen an einem, der auf dem Thron des Hauses Israel sitzt. (2 Sam 7:12; 1 Re 2:4; 1 Re 9:5; Ps 89:30)18Und den levitischen Priestern soll’s niemals fehlen an einem, der täglich vor meinem Angesicht Brandopfer darbringt und Speisopfer in Rauch aufgehen lässt und Opfer schlachtet.19Und des HERRN Wort geschah zu Jeremia:20So spricht der HERR: Wenn mein Bund mit Tag und Nacht aufhörte, dass nicht mehr Tag und Nacht wären zu ihrer Zeit, (Gen 8:22; Ier 31:35)21so würde auch mein Bund aufhören mit meinem Knecht David, dass er keinen Sohn mehr hätte als König auf seinem Thron, und mit den Leviten, den Priestern, meinen Dienern. (Num 25:12)22Wie man des Himmels Heer nicht zählen noch den Sand am Meer messen kann, so will ich mehren die Nachkommen Davids, meines Knechts, und die Leviten, die mir dienen. (Gen 15:5; Gen 22:17)23Und des HERRN Wort geschah zu Jeremia:24Hast du nicht gemerkt, was diese Leute reden: »Die beiden Geschlechter, die der HERR auserwählt hatte, hat er verworfen«, und sie verachten mein Volk, als sei es kein Volk mehr in ihren Augen.25So spricht der HERR: Wenn ich jemals meinen Bund nicht hielte mit Tag und Nacht noch die Ordnungen des Himmels und der Erde,26so wollte ich auch verwerfen die Nachkommen Jakobs und Davids, meines Knechts, dass ich nicht mehr aus seinem Geschlecht Herrscher nähme über die Nachkommen Abrahams, Isaaks und Jakobs. Denn ich will ihr Geschick wenden und mich über sie erbarmen.