1De unde vin luptele și de unde vin conflictele între voi? Nu de aici, din plăcerile voastre care se luptă în mădularele voastre?2Voi poftiți, dar nu aveți; ucideți și invidiați, dar nu puteți obține; vă certați și vă luptați, dar nu aveți, pentru că nu cereți.3Sau cereți, dar nu primiți, pentru că cereți rău, ca să risipiți în plăcerile voastre.4Adultere ce sunteți! Nu știți că prietenia cu lumea înseamnă dușmănie față de Dumnezeu? Așa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face dușman al lui Dumnezeu.5Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „El tânjește cu gelozie după duhul[1] pe care l‑a pus să locuiască în noi.“[2]?6Însă El dă un har și mai mare. De aceea Scriptura spune: „Dumnezeu Se așază împotriva celor mândri, dar celor smeriți El le dă har.“[3] (Prov 3:34)7Supuneți‑vă deci lui Dumnezeu! Împotriviți‑vă[4] diavolului[5], și el va fugi de la voi!8Apropiați‑vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi! Curățiți‑vă mâinile, păcătoșilor! Curățiți‑vă inimile, șovăielnicilor!9Întristați‑vă, tânguiți‑vă și plângeți! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în disperare!10Smeriți‑vă înaintea Domnului, iar El vă va înălța!11Fraților, nu vă vorbiți de rău unii pe alții! Cel care‑l vorbește de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbește împotriva Legii și judecă Legea. Însă, dacă tu judeci Legea, atunci nu ești un împlinitor al Legii, ci un judecător.12Unul singur este Dătătorul Legii și Judecătorul, și anume Cel Care poate să mântuiască și să distrugă. Dar tu cine ești să‑l judeci pe semenul tău?!13Veniți acum voi, care spuneți: „Azi sau mâine ne vom duce într‑o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face comerț și vom câștiga“,14voi, care nu știți ce va aduce ziua de mâine! Ce este viața voastră? Căci sunteți doar un abur, care apare pentru puțin timp, apoi și dispare.15Voi, în schimb, ar trebui să spuneți: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face aceasta sau cealaltă.“16Pe când acum vă mândriți cu lăudăroșeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea.17Așadar, cel care știe să facă ce este bine, dar nu face, este vinovat de păcat.
1Woher kommt Streit, woher Krieg unter euch? Kommt’s nicht daher: aus euren Gelüsten, die da streiten in euren Gliedern?2Ihr seid begierig und erlangt’s nicht; ihr mordet und neidet und gewinnt nichts; ihr streitet und kämpft; ihr habt nichts, weil ihr nicht bittet; (Gal 5:15)3ihr bittet und empfangt’s nicht, weil ihr in übler Absicht bittet, nämlich damit ihr’s für eure Gelüste vergeuden könnt.4Ihr Ehebrecher, wisst ihr nicht, dass Freundschaft mit der Welt Feindschaft mit Gott ist? Wer der Welt Freund sein will, der wird Gottes Feind sein. (Lu 6:26; Ro 8:7; 1 Ioan 2:15)5Oder meint ihr, die Schrift sage umsonst: Der Geist, den er in uns wohnen ließ, drängt nach Neid;6doch Gott gibt größere Gnade. Darum heißt es: »Gott widersteht den Hochmütigen, aber den Demütigen gibt er Gnade.« (Iov 22:29; Mat 23:12; 1 Pe 5:5)7So seid nun Gott untertan. Widersteht dem Teufel, so flieht er von euch. (1 Pe 5:8)8Naht euch zu Gott, so naht er sich zu euch. Reinigt die Hände, ihr Sünder, und heiligt eure Herzen, ihr Wankelmütigen. (Ps 24:4; Is 1:16; Zah 1:3)9Klagt, trauert und weint; euer Lachen verkehre sich in Weinen und eure Freude in Traurigkeit.10Demütigt euch vor dem Herrn, so wird er euch erhöhen. (1 Pe 5:6)11Verleumdet einander nicht. Wer seinen Bruder verleumdet oder seinen Bruder verurteilt, der verleumdet und verurteilt das Gesetz. Verurteilst du aber das Gesetz, so bist du nicht ein Täter des Gesetzes, sondern ein Richter.12Einer ist der Gesetzgeber und Richter, der selig machen und verdammen kann. Wer aber bist du, dass du den Nächsten verurteilst? (Mat 7:1; Ro 14:4)
Warnung vor Selbstsicherheit
13Wohlan nun, die ihr sagt: Heute oder morgen wollen wir in die oder die Stadt gehen und wollen ein Jahr dort zubringen und Handel treiben und Gewinn machen –, (Prov 27:1)14und wisst nicht, was morgen sein wird. Was ist euer Leben? Dunst seid ihr, der eine kleine Zeit bleibt und dann verschwindet. (Lu 12:20)15Dagegen solltet ihr sagen: Wenn der Herr will, werden wir leben und dies oder das tun. (Fapte 18:21; 1 Cor 4:19)16Nun aber rühmt ihr euch in eurem Übermut. All solches Rühmen ist böse.17Wer nun weiß, Gutes zu tun, und tut’s nicht, dem ist’s Sünde. (Lu 12:47)