Habacuc 3:18-19 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Rugăciunea profetului

1 Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot.^[1] (Ps 7:1) 2 – DOAMNE, am auzit de faima Ta! Lucrarea Ta, DOAMNE, îmi inspiră teamă! Însuflețește‑o de‑a lungul anilor^[2]! Fă‑o cunoscută în cursul anilor! Dar, la mânie, adu‑Ți aminte să arăți îndurare! 3 Dumnezeu vine^[3] din Teman și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah^[4] Splendoarea Lui acoperă cerurile, iar lauda Lui umple pământul. 4 Strălucirea Lui este ca lumina și din mâna Lui ies raze; acolo Îi este ascunsă puterea. 5 Înaintea Lui merge molima, iar flacăra calcă pe urmele Sale. 6 El Se oprește și cutremură pământul; Se uită și face neamurile să tremure. Munții cei trainici se sfărâmă, iar dealurile cele vechi se pleacă. Cărările Lui sunt veșnice. 7 Am văzut corturile lui Cușan în necaz și colibele țării lui Midian^[5] tremurând. 8 S‑a înfuriat oare DOMNUL pe râuri? Împotriva râurilor se arată mânia Ta? Împotriva mării s‑a aprins furia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi și Te‑ai suit în carele izbăvirii Tale? 9 Arcul Îți este dezvelit în întregime; jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt.^[6] Selah Tu despici pământul prin râuri. 10 Când munții Te‑au văzut, s‑au cutremurat. Potopul de ape s‑a revărsat; adâncul și‑a făcut auzit glasul; el își ridică mâna sus. 11 Soarele și luna s‑au oprit în înălțimi la sclipirea săgeților Tale care pornesc, la strălucirea lăncii Tale scânteietoare. 12 Tu străbați pământul cu indignare și treieri neamurile cu mânie. 13 Ai ieșit ca să‑Ți eliberezi poporul, ca să‑l izbăvești pe unsul Tău. Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății, l‑ai dezbrăcat din cap până‑n picioare! Selah 14 Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile‑i săgeți, când s‑au dezlănțuit să ne^[7] împrăștie! Bucuria lor a fost ca și cum l‑ar fi devorat pe sărac în ascunzătoare. 15 Tu pășești pe mare cu caii Tăi, agitând apele cele mari. 16 Când am auzit, mi s‑a cutremurat pântecul! La vestea aceasta, mi‑au fremătat buzele! Mi‑a intrat putrezirea în oase și mi‑au tremurat genunchii! Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca. 17 Chiar dacă smochinul nu înflorește și în vii nu mai este rod, chiar dacă lipsește rodul din măslin și ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din staul este nimicită și nu mai sunt vite în grajduri, 18 eu tot mă voi bucura în DOMNUL și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele! 19 Stăpânul DOMN este tăria mea! El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă face să pășesc pe înălțimile mele. Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Der Psalm Habakuks

1 Dies ist das Gebet des Propheten Habakuk, nach Art eines Klageliedes: 2 HERR, ich habe die Kunde von dir gehört, ich habe dein Werk gesehen, HERR! Mache es lebendig in naher Zeit, und lass es kundwerden in naher Zeit. Im Zorne denke an Barmherzigkeit! 3 Gott kommt von Teman und der Heilige vom Gebirge Paran. Sela. Seine Hoheit bedeckt den Himmel, und seines Ruhmes ist die Erde voll. (Deut 33:2) 4 Sein Glanz ist wie Licht; Strahlen gehen aus von seinen Händen. Darin ist verborgen seine Macht. 5 Pest geht vor ihm her, und Seuche folgt, wo er hintritt. 6 Er steht auf und lässt erbeben die Erde; er schaut und lässt erzittern die Völker. Zerschmettert werden die uralten Berge, und bücken müssen sich die uralten Hügel. Das sind von jeher seine Wege. (Ps 104:32) 7 Ich sehe die Hütten von Kuschan in Not und die Zelte Midians beben. 8 Entbrannte gegen die Ströme, HERR, gegen die Ströme dein Zorn, gegen das Meer dein Grimm, dass du auf deinen Rossen einherfährst, auf deinen siegreichen Wagen? 9 Du ziehst deinen Bogen hervor, legst die Pfeile auf deine Sehne. Sela. Du spaltest das Land, dass Ströme fließen, 10 die Berge sehen dich und beben. Platzregen stürzt herab, die Tiefe lässt sich hören, reckt hoch empor ihre Hände, (Ps 77:17) 11 Sonne und Mond stehen still; deine Pfeile fahren mit Glänzen dahin beim Leuchten deines blitzenden Speeres. (Ios 10:13) 12 Du zertrittst das Land im Zorn und zerdrischst die Völker im Grimm. 13 Du ziehst aus, deinem Volk zu helfen, zu helfen deinem Gesalbten. Du zerschlägst das Dach vom Hause des Gottlosen und entblößt die Grundfeste bis auf den Fels. Sela. (Ps 18:8; Ps 18:16) 14 Du durchbohrst mit seinen eigenen Pfeilen das Haupt seiner Krieger. Sie stürmen heran. Ihre Freude ist es, mich zu zerstreuen, als wollten sie den Elenden im Verborgenen fressen. 15 Du trittst nieder seine Rosse im Meer, im Schlamm der Wasserfluten. 16 Weil ich solches höre, bebt mein Leib, meine Lippen zittern von dem Geschrei. Fäulnis fährt in meine Gebeine, und meine Knie beben. Aber ich will harren auf die Zeit der Trübsal, dass sie heraufziehe über das Volk, das uns angreift. 17 Denn der Feigenbaum grünt nicht, und es ist kein Gewächs an den Weinstöcken. Der Ertrag des Ölbaums bleibt aus, und die Äcker bringen keine Nahrung; Schafe sind aus den Hürden gerissen, und in den Ställen sind keine Rinder. 18 Aber ich will mich freuen des HERRN und fröhlich sein in Gott, meinem Heil. (Is 61:10) 19 Denn der HERR ist meine Kraft, er hat meine Füße wie Hirschfüße gemacht und führt mich über die Höhen. Vorzusingen, beim Saitenspiel. (Ps 18:34)