Genesa 30 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Când Rahela a văzut că ea nu i‑a născut niciun copil lui Iacov, a invidiat‑o pe sora sa și i‑a zis lui Iacov: – Dă‑mi copii, altfel voi muri! 2 Iacov s‑a aprins de mânie împotriva Rahelei și a zis: – Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Care te‑a oprit să ai rod în pântec? 3 Atunci ea a zis: – Iat‑o pe roaba mea, Bilha. Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei^[1] și pentru ca să‑mi pot zidi și eu o familie prin ea. 4 Astfel, Rahela i‑a dat‑o de soție^[2] lui Iacov pe roaba ei, Bilha. Iacov a intrat la ea^[3]. (Gen 16:2; Gen 49:1) 5 Bilha a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un fiu. 6 Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi‑a făcut dreptate, mi‑a auzit glasul și mi‑a dat un fiu!“ De aceea i‑a pus numele Dan^[4]. 7 Bilha, roaba Rahelei, a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8 Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m‑am războit cu sora mea și am învins!“ De aceea i‑a pus numele Neftali^[5]. 9 Când Lea a văzut că a încetat să mai aibă copii, a luat‑o pe roaba ei, Zilpa, și i‑a dat‑o de soție lui Iacov. 10 Zilpa, roaba Leei, i‑a născut un fiu lui Iacov. 11 Lea a zis: „Ce noroc!“ și i‑a pus numele Gad^[6]. 12 Zilpa, roaba Leei, i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu. 13 Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită.“ Și i‑a pus numele Așer^[7]. 14 Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp și a găsit mandragore pe care le‑a adus mamei lui, Lea. Rahela i‑a zis Leei: – Te rog, dă‑mi și mie din mandragorele fiului tău. 15 Dar ea i‑a răspuns: – Nu‑ți ajunge că mi‑ai luat bărbatul? Vrei acum să iei și mandragorele fiului meu? Rahela a zis: – Bine, se poate culca cu tine la noapte pentru mandragorele fiului tău. 16 Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i‑a ieșit în întâmpinare și a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te‑am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s‑a culcat cu ea în acea noapte. 17 Dumnezeu a ascultat‑o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al cincilea fiu. 18 Lea a zis: „Dumnezeu mi‑a dat răsplata, pentru că i‑am dat‑o soțului meu pe roaba mea.“ Și i‑a pus numele Isahar^[8]. 19 Lea a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al șaselea fiu. 20 Ea a zis: „Dumnezeu mi‑a oferit un dar prețios. De data aceasta soțul meu mă va onora, pentru că i‑am născut șase fii.“ Și i‑a pus celui din urmă numele Zabulon^[9]. 21 După aceea a născut o fiică și i‑a pus numele Dina^[10]. 22 Dumnezeu Și‑a adus aminte de Rahela, a ascultat‑o și i‑a deschis pântecul. 23 Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu și a zis: „Dumnezeu mi‑a luat disprețul!“ 24 I‑a pus numele Iosif^[11], zicând: „DOMNUL să‑mi mai adauge un fiu!“

Îmbogățirea lui Iacov

25 După ce Rahela l‑a născut pe Iosif, Iacov i‑a zis lui Laban: – Lasă‑mă să plec, ca să mă duc la locul meu și în țara mea. 26 Dă‑mi soțiile și copiii, pentru care ți‑am slujit, și voi pleca; căci știi bine slujba pe care am făcut‑o pentru tine. 27 Dar Laban i‑a răspuns: – Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta^[12], te rog să mai rămâi. Am văzut semnele,^[13] și anume, că DOMNUL m‑a binecuvântat datorită ție. Apoi a zis: (Gen 44:5) 28 – Hotărăște‑mi plata și ți‑o voi da. 29 Atunci Iacov i‑a zis: – Știi cum ți‑am slujit și cum le‑a mers turmelor cu mine, 30 căci puținul pe care‑l aveai înainte de venirea mea s‑a înmulțit foarte mult. DOMNUL te‑a binecuvântat oriunde m‑am dus eu. Acum, când voi face ceva și pentru familia mea? 31 Laban a întrebat: – Ce să‑ți dau? Iacov a răspuns: – Să nu‑mi dai nimic. Dacă vei face pentru mine ceea ce‑ți spun, voi continua să‑ți păstoresc și să‑ți păzesc turma: 32 lasă‑mă să trec astăzi prin toată turma ta și să iau de acolo orice oaie pestriță și cu pete, tot ce este negru între miei și ceea ce este cu pete și pestriț între capre; aceasta să‑mi fie plata. 33 De azi înainte, dreptatea mea va răspunde pentru mine. Când vei veni să‑mi vezi plata, tot ceea ce nu va fi cu pete sau pestriț între caprele mele și negru între mieii mei, să fie considerat furat. 34 Laban a zis: – Bine. Fie precum ai spus. 35 În ziua aceea, Laban a luat țapii vărgați și cu pete, toate caprele pestrițe și cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, și tot ceea ce era negru între miei și le‑a dat în grija^[14] fiilor săi. 36 Apoi a pus o distanță de trei zile între el și Iacov, iar Iacov a continuat să păstorească restul turmelor lui Laban. 37 Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan și le‑a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. 38 Apoi, nuielele pe care le descojise, le‑a pus în jgheaburi, în adăpătorile la care veneau oile să bea, chiar în fața oilor. Când erau în călduri și veneau să bea, 39 oile se împerecheau înaintea nuielelor și fătau miei vărgați, pestriți și cu pete. 40 Iacov a separat acești miei, iar oile lui Laban le‑a pus cu fața spre oile negre și pestrițe. El și‑a pus deoparte turmele lui și nu le‑a amestecat cu cele ale lui Laban. 41 Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea ochilor oilor, în jgheaburi, pentru ca ele să se împerecheze lângă nuiele. 42 Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. 43 Acest om s‑a îmbogățit foarte mult și avea multe turme, roabe și robi, cămile și măgari.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Als Rahel sah, dass sie Jakob kein Kind gebar, beneidete sie ihre Schwester und sprach zu Jakob: Schaffe mir Kinder, wenn nicht, so sterbe ich. 2 Jakob aber wurde sehr zornig auf Rahel und sprach: Bin ich doch nicht Gott, der dir deines Leibes Frucht nicht geben will. (Ps 127:3) 3 Sie aber sprach: Siehe, da ist meine Magd Bilha; geh zu ihr, dass sie auf meinem Schoß gebäre und ich doch durch sie zu Kindern komme. (Gen 16:2) 4 So gab sie ihm Bilha, ihre Magd, zur Frau, und Jakob ging zu ihr. 5 Und Bilha ward schwanger und gebar Jakob einen Sohn. 6 Da sprach Rahel: Gott hat mir Recht verschafft und mich erhört und mir einen Sohn gegeben. Darum nannte sie ihn Dan. 7 Abermals ward Bilha, Rahels Magd, schwanger und gebar Jakob ihren zweiten Sohn. 8 Da sprach Rahel: Kämpfe Gottes habe ich gekämpft mit meiner Schwester, und ich habe gesiegt. Und nannte ihn Naftali. 9 Als nun Lea sah, dass sie aufgehört hatte zu gebären, nahm sie ihre Magd Silpa und gab sie Jakob zur Frau. 10 Und Silpa, Leas Magd, gebar Jakob einen Sohn. 11 Da sprach Lea: Glück zu! Und nannte ihn Gad. 12 Danach gebar Silpa, Leas Magd, Jakob ihren zweiten Sohn. 13 Da sprach Lea: Wohl mir, denn mich werden selig preisen die Töchter. Und nannte ihn Asser. 14 Ruben ging aus zur Zeit der Weizenernte und fand Liebesäpfel^[1] auf dem Felde und brachte sie heim zu seiner Mutter Lea. Da sprach Rahel zu Lea: Gib mir von den Liebesäpfeln deines Sohnes. 15 Sie antwortete: Hast du nicht genug, dass du mir meinen Mann genommen hast, und willst auch die Liebesäpfel meines Sohnes nehmen? Rahel sprach: Wohlan, lass ihn diese Nacht bei dir schlafen für die Liebesäpfel deines Sohnes. 16 Als nun Jakob am Abend vom Felde kam, ging Lea hinaus ihm entgegen und sprach: Zu mir sollst du kommen, denn ich habe dich erkauft mit den Liebesäpfeln meines Sohnes. Und er schlief die Nacht bei ihr. 17 Und Gott erhörte Lea, und sie ward schwanger und gebar Jakob ihren fünften Sohn 18 und sprach: Gott hat mir gelohnt, dass ich meine Magd meinem Manne gegeben habe. Und nannte ihn Issachar. 19 Abermals ward Lea schwanger und gebar Jakob ihren sechsten Sohn 20 und sprach: Gott hat mich reich beschenkt; nun wird mein Mann mich ehren; denn ich habe ihm sechs Söhne geboren. Und nannte ihn Sebulon. 21 Danach gebar sie eine Tochter, die nannte sie Dina. 22 Gott gedachte aber an Rahel und erhörte sie und machte sie fruchtbar. (1 Sam 1:19) 23 Da ward sie schwanger und gebar einen Sohn und sprach: Gott hat meine Schmach von mir genommen; (Is 4:1; Lu 1:25) 24 und sie nannte ihn Josef und sprach: Der HERR wolle mir noch einen Sohn dazugeben! (Gen 35:17)

Jakob kommt zu Reichtum

25 Als nun Rahel den Josef geboren hatte, sprach Jakob zu Laban: Lass mich ziehen und reisen an meinen Ort und in mein Land. 26 Gib mir meine Frauen und meine Kinder, um die ich dir gedient habe, dass ich ziehe; denn du weißt, wie ich dir gedient habe. (Gen 29:20; Gen 29:30; Gen 31:43) 27 Laban sprach zu ihm: Lass mich Gnade vor deinen Augen finden. Ich spüre, dass mich der HERR segnet um deinetwillen. (Gen 39:5) 28 Bestimme den Lohn, den ich dir geben soll. 29 Er aber sprach zu ihm: Du weißt, wie ich dir gedient habe und was aus deinem Vieh geworden ist unter mir. 30 Du hattest wenig, ehe ich herkam; nun aber ist’s geworden zu einer großen Menge, und der HERR hat dich gesegnet auf jedem meiner Schritte. Und nun, wann soll ich auch für mein Haus sorgen? 31 Er aber sprach: Was soll ich dir denn geben? Jakob sprach: Du sollst mir gar nichts geben; sondern wenn du mir tun willst, was ich dir sage, so will ich deine Schafe wieder weiden und hüten. 32 Ich will heute durch alle deine Herden gehen und aussondern alle gefleckten und bunten Schafe und alle schwarzen Schafe und die bunten und gefleckten Ziegen. Was nun bunt und gefleckt sein wird, das soll mein Lohn sein. 33 So wird meine Redlichkeit morgen für mich zeugen, wenn du kommst wegen meines Lohnes: Was nicht gefleckt oder bunt unter den Ziegen und nicht schwarz sein wird unter den Lämmern, das gelte als von mir gestohlen. 34 Da sprach Laban: Wohlan, es sei, wie du gesagt hast. 35 Und er sonderte an jenem Tage aus die sprenkligen und bunten Böcke und alle gefleckten und bunten Ziegen, wo nur etwas Weißes daran war, und alles, was schwarz war unter den Lämmern, und tat’s unter die Hand seiner Söhne 36 und machte einen Raum, drei Tagereisen weit, zwischen sich und Jakob. Jakob aber weidete die übrigen Herden Labans. 37 Und Jakob nahm frische Stäbe von Pappeln, Mandelbäumen und Platanen und schälte weiße Streifen daran aus, sodass an den Stäben das Weiße bloß wurde, 38 und legte die Stäbe, die er geschält hatte, in die Tränkrinnen, wo die Herden hinkommen mussten zu trinken. Und sie paarten sich, wenn sie zum Trinken kamen. 39 So empfingen die Herden über den Stäben und brachten Sprenklige, Gefleckte und Bunte. 40 Da sonderte Jakob die Lämmer aus, und er richtete den Blick der Tiere auf das Sprenklige und alles Schwarze in der Herde Labans. So machte er sich eigene Herden; die tat er nicht zu den Herden Labans. 41 Wenn sich aber die kräftigen Tiere paarten, legte er die Stäbe in die Rinnen vor die Augen der Herde, dass sie über den Stäben empfingen. 42 Aber wenn die Tiere schwächlich waren, legte er sie nicht hinein. So wurden die schwächlichen Tiere dem Laban zuteil, aber die kräftigen dem Jakob. 43 Daher wurde der Mann über die Maßen reich, sodass er viele Schafe, Mägde und Knechte, Kamele und Esel hatte.