Genesa 28 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Isaac l‑a chemat pe Iacov, l‑a binecuvântat și i‑a poruncit, zicându‑i: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan. 2 Ridică‑te, du‑te în Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia‑ți de acolo o soție dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 3 Dumnezeul cel Atotputernic^[1] să te binecuvânteze, să te facă roditor și să te înmulțească, pentru ca să ajungi o mulțime de popoare. 4 El să‑ți dea, ție și seminței^[2] tale, binecuvântarea promisă lui Avraam, pentru ca să stăpânești țara în care locuiești ca străin, țara pe care Dumnezeu i‑a dat‑o lui Avraam.“ (Gen 12:7) 5 Astfel, Isaac l‑a trimis pe Iacov, iar acesta s‑a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel și fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau. 6 Esau a văzut că Isaac l‑a binecuvântat pe Iacov și l‑a trimis în Padan-Aram ca să‑și ia o soție de acolo și că, atunci când l‑a binecuvântat, i‑a poruncit, zicând: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.“ 7 El a văzut că Iacov i‑a ascultat pe tatăl său și pe mama sa și s‑a dus în Padan-Aram. 8 Esau a văzut astfel că tatălui său, Isaac, nu‑i plăceau fiicele lui Canaan. 9 Prin urmare, Esau s‑a dus la Ismael și a luat‑o de soție pe Mahalat, sora lui Nebaiot și fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soțiile pe care le avea.

Visul lui Iacov la Betel

10 Iacov a ieșit din Beer-Șeba și s‑a îndreptat spre Haran. 11 A ajuns într‑un anumit loc și, pentru că soarele asfințise, a înnoptat acolo. A luat una din pietrele locului, și‑a pus‑o sub cap și s‑a culcat în locul acela. 12 El a avut un vis: iată că o scară era rezemată de pământ, iar capătul ei atingea cerurile. Și iată că îngerii lui Dumnezeu se suiau și coborau pe ea, 13 iar DOMNUL stătea deasupra ei. El a zis: „Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău, Avraam, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat ți‑l voi da ție și seminței^[3] tale. (Gen 12:7) 14 Sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre apus și spre răsărit, spre nord și spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine și prin sămânța ta. 15 Iată că Eu sunt cu tine, te voi păzi oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în această țară. Nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ți‑am promis.“ 16 Când s‑a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranță DOMNUL este în acest loc, iar eu n‑am știut!“ 17 El s‑a temut și a zis: „Cât de temut este acest loc! Aceasta nu este altceva decât Casa lui Dumnezeu! Aceasta este poarta cerurilor!“ 18 Iacov s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat‑o ca stâlp și a turnat untdelemn pe vârful ei. 19 El a pus acelui loc numele Betel^[4], deși, înainte, numele cetății era Luz. 20 Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac și îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac, 21 astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, atunci DOMNUL va fi Dumnezeul meu, 22 iar^[5] această piatră, pe care am așezat‑o ca stâlp, va fi«Casa lui Dumnezeu». Și din tot ceea ce îmi vei da, Îți voi da cu siguranță a zecea parte.“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Da rief Isaak seinen Sohn Jakob und segnete ihn und gebot ihm und sprach zu ihm: Nimm dir nicht eine Frau von den Töchtern Kanaans, (Gen 24:3) 2 sondern mach dich auf und zieh nach Paddan-Aram zum Hause Betuëls, des Vaters deiner Mutter, und nimm dir dort eine Frau von den Töchtern Labans, des Bruders deiner Mutter. (Gen 22:23; Gen 24:29) 3 Und der allmächtige Gott segne dich und mache dich fruchtbar und mehre dich, dass du werdest eine Menge von Völkern, (Gen 17:1) 4 und gebe dir den Segen Abrahams, dir und deinen Nachkommen mit dir, dass du besitzest das Land, darin du jetzt ein Fremdling bist, das Gott dem Abraham gegeben hat. 5 So entließ Isaak den Jakob, dass er nach Paddan-Aram zog zu Laban, dem Sohn des Aramäers Betuël, dem Bruder Rebekkas, Jakobs und Esaus Mutter. 6 Nun sah Esau, dass Isaak Jakob gesegnet und nach Paddan-Aram entlassen hatte, um sich dort eine Frau zu nehmen; er hatte ihn nämlich gesegnet und ihm geboten: Du sollst dir keine Frau nehmen von den Töchtern Kanaans. 7 Und Jakob hörte auf seinen Vater und seine Mutter und ging nach Paddan-Aram. 8 Esau aber sah, dass die Töchter Kanaans seinem Vater Isaak missfielen. 9 Da ging er hin zu Ismael und nahm zu den Frauen, die er bereits hatte, Mahalat, die Tochter Ismaels, des Sohnes Abrahams, die Schwester Nebajots, zur Frau. (Gen 16:16; Gen 25:13; Gen 26:34)

Jakob schaut die Himmelsleiter

10 Aber Jakob zog aus von Beerscheba und machte sich auf den Weg nach Haran 11 und kam an eine Stätte, da blieb er über Nacht, denn die Sonne war untergegangen. Und er nahm einen Stein von der Stätte und legte ihn zu seinen Häupten und legte sich an der Stätte schlafen. 12 Und ihm träumte, und siehe, eine Leiter stand auf Erden, die rührte mit der Spitze an den Himmel, und siehe, die Engel Gottes stiegen daran auf und nieder. (Ioan 1:51) 13 Und der HERR stand oben darauf und sprach: Ich bin der HERR, der Gott deines Vaters Abraham, und Isaaks Gott; das Land, darauf du liegst, will ich dir und deinen Nachkommen geben. 14 Und dein Geschlecht soll werden wie der Staub auf Erden, und du sollst ausgebreitet werden gegen Westen und Osten, Norden und Süden, und durch dich und deine Nachkommen sollen alle Geschlechter auf Erden gesegnet werden. (Gen 12:3; Gen 13:14; Gen 26:4) 15 Und siehe, ich bin mit dir und will dich behüten, wo du hinziehst, und will dich wieder herbringen in dies Land. Denn ich will dich nicht verlassen, bis ich alles tue, was ich dir zugesagt habe. 16 Als nun Jakob von seinem Schlaf aufwachte, sprach er: Fürwahr, der HERR ist an dieser Stätte, und ich wusste es nicht! 17 Und er fürchtete sich und sprach: Wie heilig^[1] ist diese Stätte! Hier ist nichts anderes als Gottes Haus, und hier ist die Pforte des Himmels. (Ex 3:5) 18 Und Jakob stand früh am Morgen auf und nahm den Stein, den er zu seinen Häupten gelegt hatte, und richtete ihn auf zu einem Steinmal und goss Öl oben darauf (Gen 35:14) 19 und nannte die Stätte Bethel^[2]; vorher aber hieß die Stadt Lus. 20 Und Jakob tat ein Gelübde und sprach: Wird Gott mit mir sein und mich behüten auf dem Wege, den ich reise, und mir Brot zu essen geben und Kleider anzuziehen 21 und mich mit Frieden wieder heim zu meinem Vater bringen, so soll der HERR mein Gott sein. 22 Und dieser Stein, den ich aufgerichtet habe zu einem Steinmal, soll ein Gotteshaus werden; und von allem, was du mir gibst, will ich dir den Zehnten geben. (Gen 35:1)