1După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis: – Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă!2Dumnezeu i‑a zis: – Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.3Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu.4A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe.5Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“6Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.7Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam: – Tată! El a răspuns: – Iată‑mă, fiule. Isaac i‑a zis: – Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?8Avraam i‑a răspuns: – Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule. Și cei doi au mers împreună mai departe.9Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor.10Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.11Dar Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri și i‑a zis: – Avraam! Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă!12Îngerul i‑a zis: – Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.13Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său.14Avraam a pus acelui loc numele „DOMNUL va purta de grijă“[1]. De aceea se spune și astăzi: „La muntele DOMNULUI se va purta de grijă.[2]“15Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam16și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi, zice DOMNUL,17că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța[3], cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei, (Gen 12:7)18iar prin sămânța[4] ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“ (Gen 12:7)19Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.
Urmașii lui Nahor
20După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor:21pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram,22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“23Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.24De asemenea, Reuma, țiitoarea[5] lui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca. (Jud 19:3)
1Nach diesen Geschichten versuchte Gott Abraham und sprach zu ihm: Abraham! Und er antwortete: Hier bin ich. (Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 20:20; Deut 8:2; Deut 13:4; Jud 2:22; Ev 11:17; Iac 1:13)2Und er sprach: Nimm Isaak, deinen einzigen Sohn, den du lieb hast, und geh hin in das Land Morija und opfere ihn dort zum Brandopfer auf einem Berge, den ich dir sagen werde.3Da stand Abraham früh am Morgen auf und gürtete seinen Esel und nahm mit sich zwei Knechte und seinen Sohn Isaak und spaltete Holz zum Brandopfer, machte sich auf und ging hin an den Ort, von dem ihm Gott gesagt hatte.4Am dritten Tage hob Abraham seine Augen auf und sah die Stätte von ferne.5Und Abraham sprach zu seinen Knechten: Bleibt ihr hier mit dem Esel. Ich und der Knabe wollen dorthin gehen, und wenn wir angebetet haben, wollen wir wieder zu euch kommen.6Und Abraham nahm das Holz zum Brandopfer und legte es auf seinen Sohn Isaak. Er aber nahm das Feuer und das Messer in seine Hand; und gingen die beiden miteinander.7Da sprach Isaak zu seinem Vater Abraham: Mein Vater! Abraham antwortete: Hier bin ich, mein Sohn. Und er sprach: Siehe, hier ist Feuer und Holz; wo ist aber das Schaf zum Brandopfer?8Abraham antwortete: Mein Sohn, Gott wird sich ersehen ein Schaf zum Brandopfer. Und gingen die beiden miteinander.9Und als sie an die Stätte kamen, die ihm Gott gesagt hatte, baute Abraham dort einen Altar und legte das Holz darauf und band seinen Sohn Isaak, legte ihn auf den Altar oben auf das Holz10und reckte seine Hand aus und fasste das Messer, dass er seinen Sohn schlachtete. (Mat 26:39; Iac 2:21)11Da rief ihn der Engel des HERRN vom Himmel und sprach: Abraham! Abraham! Er antwortete: Hier bin ich.12Er sprach: Lege deine Hand nicht an den Knaben und tu ihm nichts; denn nun weiß ich, dass du Gott fürchtest und hast deines einzigen Sohnes nicht verschont um meinetwillen. (Ro 8:32; Ev 11:17)13Da hob Abraham seine Augen auf und sah einen Widder hinter sich im Gestrüpp mit seinen Hörnern hängen und ging hin und nahm den Widder und opferte ihn zum Brandopfer an seines Sohnes statt.14Und Abraham nannte die Stätte »Der HERR sieht«. Daher man noch heute sagt: Auf dem Berge, da der HERR sich sehen lässt. (Gen 16:13)15Und der Engel des HERRN rief Abraham abermals vom Himmel her16und sprach: Ich habe bei mir selbst geschworen, spricht der HERR: Weil du solches getan hast und hast deines einzigen Sohnes nicht verschont, (Ex 32:13; Is 45:23; Amos 6:8; Mica 7:20; Lu 1:73; Ev 6:13)17will ich dich segnen und deine Nachkommen mehren wie die Sterne am Himmel und wie den Sand am Ufer des Meeres, und deine Nachkommen sollen die Tore ihrer Feinde besitzen; (Gen 13:16; Ev 11:12)18und durch deine Nachkommen sollen alle Völker auf Erden gesegnet werden, weil du meiner Stimme gehorcht hast. (Gen 12:3; Gal 3:16)19So kehrte Abraham zurück zu seinen Knechten. Und sie machten sich auf und zogen miteinander nach Beerscheba und Abraham blieb daselbst.
Die Nachkommen Nahors
20Nach diesen Geschichten begab sich’s, dass Abraham angesagt wurde: Siehe, Milka hat auch Söhne geboren deinem Bruder Nahor, (Gen 11:29)21nämlich Uz, den Erstgeborenen, und Bus, seinen Bruder, und Kemuël, von dem die Aramäer herkommen,22und Kesed und Haso und Pildasch und Jidlaf und Betuël.23Betuël aber zeugte Rebekka. Diese acht gebar Milka dem Nahor, Abrahams Bruder. (Gen 24:15)24Und seine Nebenfrau, mit Namen Rëuma, gebar auch, nämlich den Tebach, Gaham, Tahasch und Maacha.