Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia
1Când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, DOMNUL i S‑a arătat și i‑a zis: – Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic[1]. Umblă înaintea Mea și fii fără pată,2iar Eu voi încheia legământul Meu între Mine și tine și te voi înmulți foarte mult.3Atunci Avram s‑a aruncat cu fața la pământ, iar Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:4– Cât despre Mine, iată care este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri.5Nu te vei mai numi Avram[2], ci numele tău va fi Avraam[3], pentru că te‑am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri.6Te voi face nespus de roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieși din tine.7Voi încheia un legământ între Mine și tine și sămânța[4] ta după tine, de‑a lungul generațiilor ei, un legământ veșnic potrivit căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. (Gen 12:7)8Îți voi da, ție și seminței tale[5] după tine, țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaan, ca pe o proprietate veșnică. Iar Eu voi fi Dumnezeul lor. (Gen 12:7)9Apoi Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce te privește pe tine, să păzești legământul Meu, tu și sămânța ta după tine de‑a lungul generațiilor ei.10Acesta este legământul Meu pe care trebuie să‑l păziți, între Mine și tine și sămânța ta după tine: fiecare persoană de parte bărbătească dintre voi să fie circumcisă.11Să vă circumcideți în carnea prepuțului vostru. Acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi.12De‑a lungul generațiilor voastre, fiecare băiat va fi circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în casa ta, fie că l‑ai cumpărat cu argint de la vreun străin, care nu este din sămânța ta.13Trebuie să fie circumcis atât cel născut în casa ta, cât și cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veșnic.14Orice persoană de parte bărbătească necircumcisă, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuțului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.15Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce o privește pe Sarai, soția ta, să n‑o mai numești Sarai, căci numele ei va fi Sara[6].16Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieși din ea.17Atunci Avraam și‑a plecat fața și a râs, zicând în inima lui: „I se poate naște un fiu unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să mai nască?“18Apoi Avraam I‑a zis lui Dumnezeu: – Aș vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!19Dar Dumnezeu i‑a zis: – Cu siguranță soția ta, Sara, îți va naște un fiu căruia să‑i pui numele Isaac[7]. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca pe un legământ veșnic cu el și cu sămânța[8] lui după el. (Gen 12:7)20În ceea ce‑l privește pe Ismael, te‑am auzit: iată, îl voi binecuvânta, îl voi face roditor și îl voi înmulți nespus de mult. El va fi tatăl a doisprezece prinți, iar Eu îl voi face un neam mare.21Totuși, legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți‑l va naște Sara la anul, pe vremea aceasta.22Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S‑a înălțat de la el.23Avraam i‑a luat pe fiul său Ismael, pe toți cei născuți în casa lui și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe toți bărbații din casa lui, și le‑a circumcis carnea prepuțului chiar în ziua aceea, așa cum îi spusese Dumnezeu.24Avraam avea nouăzeci și nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său.25Iar fiul său, Ismael, avea treisprezece ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său.26Avraam și Ismael, fiul său, au fost circumciși chiar în ziua aceea.27Au fost circumciși împreună cu el și toți bărbații din casa lui, atât cei născuți în casă, cât și cei cumpărați cu argint de la străini.
1Als nun Abram neunundneunzig Jahre alt war, erschien ihm der HERR und sprach zu ihm: Ich bin der allmächtige Gott[1]; wandle vor mir und sei fromm. (Gen 35:11; Ex 6:3; Deut 10:12)2Und ich will meinen Bund zwischen mir und dir schließen und will dich über alle Maßen mehren.3Da fiel Abram auf sein Angesicht. Und Gott redete weiter mit ihm und sprach:4Siehe, ich habe meinen Bund mit dir, und du sollst ein Vater vieler Völker werden.5Darum sollst du nicht mehr Abram heißen, sondern Abraham soll dein Name sein; denn ich habe dich gemacht zum Vater vieler Völker. (Ro 4:11; Ro 4:17)6Und ich will dich sehr fruchtbar machen und will aus dir Völker machen und Könige sollen von dir kommen.7Und ich will aufrichten meinen Bund zwischen mir und dir und deinen Nachkommen von Geschlecht zu Geschlecht, dass es ein ewiger Bund sei, sodass ich dein und deiner Nachkommen Gott bin.8Und ich will dir und deinem Geschlecht nach dir das Land geben, darin du ein Fremdling bist, das ganze Land Kanaan, zu ewigem Besitz und will ihr Gott sein. (Gen 35:27; Fapte 7:5; Ev 11:9)9Und Gott sprach zu Abraham: So halte nun meinen Bund, du und deine Nachkommen von Geschlecht zu Geschlecht.10Das aber ist mein Bund, den ihr halten sollt zwischen mir und euch und deinen Nachkommen: Alles, was männlich ist unter euch, soll beschnitten werden; (Lev 12:3; Ioan 7:22)11eure Vorhaut sollt ihr beschneiden. Das soll das Zeichen sein des Bundes zwischen mir und euch. (Deut 30:6; Ez 20:12; Ro 4:11)12Jeden Knaben, wenn er acht Tage alt ist, sollt ihr beschneiden bei euren Nachkommen. Desgleichen auch alles, was an Gesinde im Hause geboren oder was gekauft ist von irgendwelchen Fremden, die nicht aus eurem Geschlecht sind.13Beschnitten soll werden alles Gesinde, was dir im Hause geboren oder was gekauft ist. Und so soll mein Bund an eurem Fleisch zu einem ewigen Bund werden.14Ein Unbeschnittener aber, der nicht beschnitten wird an seiner Vorhaut, soll ausgerottet werden aus seinem Volk; meinen Bund hat er gebrochen. (Gen 34:15; Lev 12:3)15Und Gott sprach abermals zu Abraham: Du sollst Sarai, deine Frau, nicht mehr Sarai nennen, sondern Sara soll ihr Name sein.16Denn ich will sie segnen, und auch von ihr will ich dir einen Sohn geben; ich will sie segnen, und Völker sollen aus ihr werden und Könige über viele Völker. (Gen 12:2)17Da fiel Abraham auf sein Angesicht und lachte und sprach in seinem Herzen: Soll mir mit hundert Jahren ein Kind geboren werden, und soll Sara, neunzig Jahre alt, gebären? (Gen 18:12; Gen 21:6; Lu 1:18; Ro 4:19)18Und Abraham sprach zu Gott: Ach dass Ismael möchte leben bleiben vor dir!19Da sprach Gott: Nein, Sara, deine Frau, wird dir einen Sohn gebären, den sollst du Isaak nennen, und ich will meinen Bund mit ihm aufrichten als einen ewigen Bund für seine Nachkommen. (Gen 26:3)20Und für Ismael habe ich dich auch erhört. Siehe, ich habe ihn gesegnet und will ihn fruchtbar machen und über alle Maßen mehren. Zwölf Fürsten wird er zeugen und ich will ihn zum großen Volk machen. (Gen 16:10; Gen 21:13; Gen 21:18; Gen 25:16)21Aber meinen Bund will ich aufrichten mit Isaak, den dir Sara gebären soll um diese Zeit im nächsten Jahr.22Und er hörte auf, mit ihm zu reden. Und Gott fuhr auf von Abraham.23Da nahm Abraham seinen Sohn Ismael und alle Knechte, die in seinem Hause geboren, und alle, die von ihm gekauft waren, alle Männer im Hause Abrahams, und beschnitt ihre Vorhaut an ebendiesem Tage, wie ihm Gott gesagt hatte.24Und Abraham war neunundneunzig Jahre alt, als er seine Vorhaut beschnitt.25Ismael aber, sein Sohn, war dreizehn Jahre alt, als seine Vorhaut beschnitten wurde.26Eben auf diesen Tag wurden Abraham und sein Sohn Ismael beschnitten.27Und alle Männer seines Hauses, im Hause geboren und gekauft von Fremden, wurden mit ihm beschnitten.