Filipeni 4

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 De aceea, frații mei preaiubiți și dragi, bucuria și coroana mea, așa să rămâneți tari în Domnul, preaiubiților!2 Le îndemn pe Euodia și pe Syntyche să aibă același gând în Domnul!3 Da, iar pe tine, adevărat partener de jug[1], te rog, ajută‑le pe aceste femei! Ele s‑au ostenit pentru Evanghelie împreună cu mine, cu Clement și cu ceilalți confrați ai mei, ale căror nume sunt în Cartea Vieții.4 Bucurați‑vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucurați‑vă!5 Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii! Domnul este aproape.6 Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin mijlocire și rugăciune, cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu.7 Iar pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus.8 În cele din urmă, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, dacă este vreo faptă măreață, dacă este ceva vrednic de laudă, la acestea gândiți‑vă!9 Iar ceea ce ați învățat, ați primit, ați auzit și ați văzut în mine, aceea faceți! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.10 M‑am bucurat nespus de mult în Domnul că în sfârșit a înflorit din nou grija față de mine. Vă gândeați voi la așa ceva, dar v‑a lipsit ocazia.11 Nu din cauza unei nevoi vă spun aceasta, căci am învățat să fiu mulțumit în orice împrejurare m‑aș afla.12 Știu și să trăiesc smerit, știu și să trăiesc în belșug. În totul și în toate m‑am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, și să fiu în belșug, și să fiu în nevoie.13 Pot totul prin Cel Care mă întărește.14 Însă ați făcut bine că ați luat parte cu mine în necaz.15 Voi înșivă, filipenilor, știți că la începutul Evangheliei, când am ieșit din Macedonia, nicio biserică nu mi‑a fost părtașă în ce privește darea și primirea, în afară de voi.16 Căci chiar și în Tesalonic mi‑ați trimis o dată și chiar de două ori ajutor pentru nevoia mea.17 Nu că eu umblu după vreun dar, ci umblu după rodul care sporește spre folosul vostru.18 Am primit de toate și sunt în belșug. Am pe deplin, deoarece am primit de la Epafroditos darurile din partea voastră – o aromă plăcută, o jertfă bine primită, plăcută lui Dumnezeu.19 Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăția Lui, în slavă, în Cristos Isus.20 A Dumnezeului și Tatălui nostru să fie slava, în vecii vecilor! Amin.21 Salutați‑i pe toți sfinții în Cristos Isus! Frații care sunt cu mine vă salută.22 Toți sfinții vă salută, mai ales cei din casa Cezarului[2].23 Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Filipeni 4

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft
1 Also, meine lieben Brüder und Schwestern, nach denen ich mich sehne, meine Freude und meine Krone, steht fest in dem Herrn, ihr Lieben. (1 Tes 2:19; 1 Tes 3:8)2 Evodia ermahne ich und Syntyche ermahne ich, dass sie eines Sinnes seien in dem Herrn. (Ro 15:5)3 Ja, ich bitte auch dich, mein treuer Gefährte, steh ihnen bei; sie haben mit mir für das Evangelium gekämpft, zusammen mit Klemens und meinen andern Mitarbeitern, deren Namen im Buch des Lebens stehen. (Ps 69:29; Apo 3:5; Apo 13:8)4 Freuet euch in dem Herrn allewege, und abermals sage ich: Freuet euch! (2 Cor 13:11; Filip 3:1; 1 Tes 5:16)5 Eure Güte lasst kund sein allen Menschen! Der Herr ist nahe! (Tit 3:2)6 Sorgt euch um nichts, sondern in allen Dingen lasst eure Bitten in Gebet und Flehen mit Danksagung vor Gott kundwerden! (Mat 6:25; 1 Pe 5:7)7 Und der Friede Gottes, der höher ist als alle Vernunft, wird eure Herzen und Sinne bewahren in Christus Jesus.[1] (Ioan 14:27; Col 3:15)8 Weiter, Brüder und Schwestern: Was wahrhaftig ist, was ehrbar, was gerecht, was rein, was liebenswert, was einen guten Ruf hat, sei es eine Tugend, sei es ein Lob – darauf seid bedacht!9 Was ihr gelernt und empfangen und gehört und gesehen habt an mir, das tut; so wird der Gott des Friedens mit euch sein. (Ro 15:33)10 Ich bin aber hocherfreut in dem Herrn, dass ihr wieder eifrig geworden seid, für mich zu sorgen; ihr wart zwar immer darauf bedacht, aber die Zeit hat’s nicht zugelassen.11 Ich sage das nicht, weil ich Mangel leide; denn ich habe gelernt, mir genügen zu lassen, wie’s mir auch geht. (1 Tim 6:6; Ev 13:5)12 Ich kann niedrig sein und kann hoch sein; mir ist alles und jedes vertraut: beides, satt sein und hungern, beides, Überfluss haben und Mangel leiden;13 ich vermag alles durch den, der mich mächtig macht. (2 Cor 12:10)14 Doch ihr habt wohl daran getan, dass ihr meine Bedrängnis geteilt habt.15 Denn ihr Philipper wisst auch, dass am Anfang meiner Predigt des Evangeliums, als ich auszog aus Makedonien, keine Gemeinde mit mir Gemeinschaft gehabt hat im Geben und Nehmen als ihr allein. (2 Cor 11:9)16 Denn auch nach Thessalonich habt ihr etwas gesandt für meinen Bedarf, einmal und danach noch einmal.17 Nicht, dass ich das Geschenk suche, sondern ich suche die Frucht, damit sie euch reichlich angerechnet wird. (2 Cor 12:14)18 Ich habe aber alles erhalten und habe Überfluss. Ich habe in Fülle, nachdem ich durch Epaphroditus empfangen habe, was von euch gekommen ist: ein lieblicher Geruch, ein angenehmes Opfer, Gott gefällig. (Gen 8:21; Ex 29:18; Ez 20:41; Filip 2:25)19 Mein Gott aber wird all eurem Mangel abhelfen nach seinem Reichtum in Herrlichkeit in Christus Jesus.20 Gott aber, unserm Vater, sei Ehre von Ewigkeit zu Ewigkeit! Amen. (Ro 16:27; Ev 13:21; Apo 5:13)21 Grüßt alle Heiligen in Christus Jesus. Es grüßen euch die Brüder, die bei mir sind.22 Es grüßen euch alle Heiligen, besonders aber die aus dem Haus des Kaisers. (Filip 1:13)23 Die Gnade des Herrn Jesus Christus sei mit eurem Geist! (Gal 6:18)