1După aceea a plecat din Atena și s‑a dus în Corint.2Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Akyla, originar din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soția lui, Priscila[1], deoarece Claudiu[2] poruncise ca toți iudeii să plece din Roma[3]. Pavel s‑a dus la ei (Fapte 11:28; Ro 16:3; 1 Cor 16:19; 2 Tim 4:19)3și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de a face corturi.4În fiecare zi de Sabat, Pavel purta discuții în sinagogă și‑i convingea atât pe iudei, cât și pe greci.5Dar atunci când Silas și Timotei s‑au coborât acolo din Macedonia, Pavel s‑a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul.6Când i s‑au împotrivit și l‑au batjocorit, el și‑a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“7Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius[4] Iustus, om devotat lui Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă.8Crispos, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui și, de asemenea, mulți dintre corintenii care îl auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați.9Noaptea, Domnul i‑a vorbit lui Pavel într‑o viziune: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea,10căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să‑ți facă rău. Vorbește, fiindcă am mult popor în această cetate!“11Astfel, Pavel a stat acolo un an și șase luni și i‑a învățat Cuvântul lui Dumnezeu.
Pavel înaintea proconsulului Galio
12În timp ce Galio era proconsul[5] al Ahaiei, iudeii s‑au ridicat într‑un singur gând împotriva lui Pavel, l‑au dus înaintea scaunului de judecată (Fapte 13:7)13și au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într‑un fel care este împotriva Legii[6]!“14Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le‑a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloșie gravă, v‑aș îngădui plângerea, iudeilor;15dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume și la Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri!“16Și i‑a alungat de la scaunul de judecată.17Atunci ei l‑au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, și l‑au bătut chiar în fața scaunului de judecată, fără ca lui Galio să‑i pese de aceasta.
Pavel se întoarce în Antiohia
18Pavel a rămas destul de multe zile acolo. Apoi și‑a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Akyla, după ce și‑a[7] ras capul în Chencrea[8], căci făcuse un jurământ[9]. (Num 6:1)19Când au ajuns în Efes, i‑a lăsat acolo pe însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii.20Aceștia l‑au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n‑a acceptat,21ci și‑a luat rămas bun de la ei, zicând: „Trebuie neapărat să țin la Ierusalim sărbătoarea care vine. Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi.“ Și a plecat din Efes pe mare.22S‑a dat jos în Cezareea[10], s‑a suit la Ierusalim și a salutat biserica, iar apoi a coborât în Antiohia[11]. (Fapte 8:40)23După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ținutul Galatiei și al Frigiei și întărindu‑i pe toți ucenicii.
Apollos
24Un iudeu pe nume Apollos, originar din Alexandria, care era un vorbitor elocvent[12] și tare în Scripturi, a venit în Efes.25El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și dădea învățătură cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan.26A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila și Akyla l‑au auzit, l‑au luat acasă și i‑au explicat și mai amănunțit Calea lui Dumnezeu.27Pentru că el voia să treacă în Ahaia[13], frații l‑au încurajat și au scris ucenicilor să‑l primească bine. Când a ajuns, el le‑a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioși.28Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.
1Danach verließ Paulus Athen und kam nach Korinth2und fand einen Juden mit Namen Aquila, aus Pontus gebürtig; der war mit seiner Frau Priszilla kürzlich aus Italien gekommen, weil Kaiser Klaudius allen Juden geboten hatte, Rom zu verlassen. Zu denen ging Paulus. (Ro 16:3; 1 Cor 16:19; 2 Tim 4:19)3Und weil er das gleiche Handwerk hatte, blieb er bei ihnen und arbeitete; sie waren nämlich von Beruf Zeltmacher. (Fapte 20:34; 1 Cor 4:12)4Und er lehrte in der Synagoge an allen Sabbaten und überzeugte Juden und Griechen.5Als aber Silas und Timotheus aus Makedonien kamen, richtete sich Paulus ganz auf die Verkündigung des Wortes und bezeugte den Juden, dass Jesus der Christus ist. (Fapte 17:14; 2 Cor 1:19)6Da sie aber widerstrebten und lästerten, schüttelte er die Kleider aus und sprach zu ihnen: Euer Blut komme über euer Haupt; rein bin ich und gehe von nun an zu den Heiden. (Mat 27:25; Fapte 13:51; Fapte 20:26)7Und er machte sich auf von dort und kam in das Haus eines Mannes mit Namen Titius Justus, eines Gottesfürchtigen; dessen Haus war neben der Synagoge.8Krispus aber, der Vorsteher der Synagoge, glaubte an den Herrn mit seinem ganzen Hause, und auch viele Korinther, die zuhörten, glaubten und ließen sich taufen. (1 Cor 1:14)9Es sprach aber der Herr durch eine Erscheinung in der Nacht zu Paulus: Fürchte dich nicht, sondern rede und schweige nicht! (Ier 1:8; 1 Cor 2:3)10Denn ich bin mit dir, und niemand soll sich unterstehen, dir zu schaden; denn ich habe ein großes Volk in dieser Stadt. (Ioan 10:16)11Er blieb aber dort ein Jahr und sechs Monate und lehrte unter ihnen das Wort Gottes.12Als aber Gallio Statthalter in Achaia war, empörten sich die Juden einmütig gegen Paulus und führten ihn vor den Richterstuhl13und sprachen: Dieser Mensch überredet die Leute, Gott zu dienen dem Gesetz zuwider. (Fapte 21:28)14Als aber Paulus den Mund auftun wollte, sprach Gallio zu den Juden: Wenn es um einen Frevel oder ein Verbrechen ginge, ihr Juden, so würde ich eure Klage anhören. (Fapte 25:18)15Weil es aber Fragen sind über Lehre und Namen und das Gesetz bei euch, so seht ihr selber zu; ich gedenke, darüber nicht Richter zu sein. (Ioan 18:31)16Und er trieb sie weg von dem Richterstuhl.17Da ergriffen sie alle Sosthenes, den Vorsteher der Synagoge, und schlugen ihn vor dem Richterstuhl, und Gallio kümmerte sich nicht darum.
Die Rückkehr nach Antiochia
18Paulus aber blieb noch eine Zeit lang dort. Danach nahm er Abschied von den Brüdern und Schwestern und wollte nach Syrien fahren und mit ihm Priszilla und Aquila. Zuvor ließ er sich in Kenchreä sein Haupt scheren, denn er hatte ein Gelübde getan. (Fapte 21:24; Fapte 21:26)19Und sie kamen nach Ephesus und er ließ die beiden dort zurück; er aber ging in die Synagoge und redete mit den Juden.20Sie baten ihn aber, dass er längere Zeit bei ihnen bleibe. Doch er willigte nicht ein,21sondern nahm Abschied von ihnen und sprach: Will’s Gott, so werde ich wieder zu euch kommen. Und er fuhr weg von Ephesus (Iac 4:15)22und kam nach Cäsarea und ging hinauf nach Jerusalem und grüßte die Gemeinde und zog hinab nach Antiochia. (Fapte 21:15)
Der Beginn der dritten Missionsreise
23Und nachdem er einige Zeit geblieben war, brach er wieder auf und durchzog nacheinander das galatische Land und Phrygien und stärkte alle Jünger.
Apollos in Ephesus
24Es kam aber nach Ephesus ein Jude mit Namen Apollos, aus Alexandria gebürtig, ein beredter Mann und gelehrt in der Schrift. (1 Cor 1:12; 1 Cor 3:5)25Dieser war unterwiesen im Weg des Herrn und redete brennend im Geist und lehrte richtig von Jesus, wusste aber nur von der Taufe des Johannes. (Fapte 19:3)26Er fing an, frei und offen zu predigen in der Synagoge. Als ihn Priszilla und Aquila hörten, nahmen sie ihn zu sich und legten ihm den Weg Gottes noch genauer aus.27Als er aber nach Achaia reisen wollte, ermunterten ihn die Brüder und schrieben den Jüngern, sie möchten ihn aufnehmen. Und als er dahin gekommen war, half er denen viel, die gläubig geworden waren, durch die Gnade.28Denn er widerlegte die Juden kräftig und erwies öffentlich durch die Schriften, dass Jesus der Christus ist. (Fapte 9:22; Fapte 17:3)