Faptele Apostolilor 10 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Corneliu

1 În Cezareea^[1] era un om pe nume Corneliu, un centurion^[2] din cohorta^[3] numită „Italiana“. (Fapte 8:40) 2 Era evlavios și temător de Dumnezeu^[4], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga fierbinte lui Dumnezeu în orice vreme. 3 Într‑o zi, cam pe la ceasul al nouălea^[5], a văzut clar, într‑o viziune, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‑i: – Corneliu! (Fapte 15:1) 4 Corneliu s‑a uitat țintă la el și s‑a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i‑a spus: – Rugăciunile și milosteniile tale s‑au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte^[6]. (Lev 2:2; Ps 141:2) 5 Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă‑l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. 6 El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. 7 De îndată ce a plecat îngerul care‑i vorbise, Corneliu a chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care‑i slujeau neîncetat, 8 și, după ce le‑a istorisit totul, i‑a trimis în Iafo.

Viziunea lui Petru

9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea^[7]. (Fapte 12:1) 10 I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce‑i pregăteau masa, a căzut într‑o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoare^[8] ale pământului și păsări ale cerului. (Gen 1:24) 13 Un glas i‑a vorbit astfel: – Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă! 14 Însă Petru a zis: – Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑am mâncat ceva întinat sau necurat! 15 Glasul i‑a vorbit din nou, a doua oară: – Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat! 16 Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în cer. 17 În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce‑ar putea însemna viziunea pe care a avut‑o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, găzduiește acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i‑a zis: „Iată că te caută trei bărbați. 20 Ridică‑te deci, coboară și du‑te cu ei fără să faci deosebire^[9], pentru că Eu i‑am trimis.“ (Fapte 11:12) 21 Așadar, Petru a coborât la bărbații aceia și le‑a zis: – Iată, eu sunt cel pe care‑l căutați. Din ce motiv ați venit? 22 Ei i‑au răspuns: – Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot neamul iudeilor, a fost înștiințat printr‑un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă cuvinte de la tine.

Petru, acasă la Corneliu

23 Atunci Petru i‑a invitat înăuntru și i‑a găzduit. În ziua următoare s‑a sculat și a plecat împreună cu ei; l‑au însoțit și unii dintre frații din Iafo. 24 După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care‑i invitase. 25 Pe când se pregătea Petru să intre în casă, Corneliu l‑a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat. 26 Petru însă l‑a ridicat, zicând: – Ridică‑te! Și eu sunt tot om! 27 Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră. 28 El le‑a zis: – Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s‑a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine? 30 Corneliu a zis: – Cu patru zile în urmă^[10], chiar la ceasul acesta, al nouălea^[11], eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea (Fapte 15:1) 31 și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, care mai este numit și Petru. El găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.“ 33 Am trimis deci imediat la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toți suntem prezenți aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți‑a poruncit Domnul! 34 Atunci Petru a luat cuvântul și a zis: – Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci în orice neam, cel ce se teme de El și lucrează dreptatea este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi știți ce s‑a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L‑a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul^[12], căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le‑a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L‑au omorât, atârnându‑L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți. 42 El ne‑a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. 43 Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate. 44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S‑a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?!“ 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l‑au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Der Hauptmann Kornelius

1 Es war aber ein Mann in Cäsarea mit Namen Kornelius, ein Hauptmann der Kohorte, die die Italische genannt wurde. 2 Der war fromm und gottesfürchtig mit seinem ganzen Haus und gab dem Volk viele Almosen und betete immer zu Gott. 3 Der hatte eine Erscheinung um die neunte Stunde am Tage und sah deutlich einen Engel Gottes bei sich eintreten; der sprach zu ihm: Kornelius! 4 Er aber sah ihn an, erschrak und fragte: Herr, was ist? Der sprach zu ihm: Deine Gebete und deine Almosen sind gekommen vor Gott, dass er ihrer gedenkt. (Tob 3:16) 5 Und nun sende Männer nach Joppe und lass holen Simon mit dem Beinamen Petrus. 6 Der ist zu Gast bei einem Gerber Simon, dessen Haus am Meer liegt. (Fapte 9:43) 7 Und als der Engel, der mit ihm redete, hinweggegangen war, rief Kornelius zwei seiner Knechte und einen frommen Soldaten von denen, die ihm dienten, 8 und erzählte ihnen alles und sandte sie nach Joppe. (Fapte 11:5) 9 Am nächsten Tag, als diese auf dem Wege waren und in die Nähe der Stadt kamen, stieg Petrus auf das Dach, zu beten um die sechste Stunde. 10 Und als er hungrig wurde, wollte er essen. Während sie ihm aber etwas zubereiteten, kam eine Verzückung über ihn, 11 und er sah den Himmel aufgetan und ein Gefäß herabkommen wie ein großes leinenes Tuch, an vier Zipfeln niedergelassen auf die Erde. 12 Darin waren allerlei vierfüßige und kriechende Tiere der Erde und Vögel des Himmels. 13 Und es geschah eine Stimme zu ihm: Steh auf, Petrus, schlachte und iss! 14 Petrus aber sprach: O nein, Herr; denn ich habe noch nie etwas Gemeines und Unreines gegessen. (Lev 11:1; Ez 4:14) 15 Und die Stimme sprach zum zweiten Mal zu ihm: Was Gott rein gemacht hat, das nenne du nicht unrein. (Mar 7:15; Ro 14:14) 16 Und das geschah dreimal; und alsbald wurde das Gefäß wieder hinaufgenommen gen Himmel. 17 Als aber Petrus noch ratlos war, was die Erscheinung bedeute, die er gesehen hatte, siehe, da fragten die Männer, von Kornelius gesandt, nach dem Haus Simons und standen schon an der Tür, 18 riefen und fragten, ob Simon mit dem Beinamen Petrus hier zu Gast wäre. 19 Während aber Petrus nachsann über die Erscheinung, sprach der Geist zu ihm: Siehe, drei Männer suchen dich; 20 so steh auf, steig hinab und geh mit ihnen und zweifle nicht, denn ich habe sie gesandt. 21 Da stieg Petrus hinab zu den Männern und sprach: Siehe, ich bin’s, den ihr sucht; aus welchem Grund seid ihr hier? 22 Sie aber sprachen: Der Hauptmann Kornelius, ein gerechter und gottesfürchtiger Mann mit gutem Ruf bei dem ganzen Volk der Juden, hat einen Befehl empfangen von einem heiligen Engel, dass er dich sollte holen lassen in sein Haus und hören, was du zu sagen hast. 23 Da rief er sie herein und beherbergte sie. Am nächsten Tag machte er sich auf und zog mit ihnen, und einige Brüder aus Joppe gingen mit ihm. 24 Und am folgenden Tag kam er nach Cäsarea. Kornelius aber wartete auf sie und hatte seine Verwandten und nächsten Freunde zusammengerufen. 25 Und als Petrus hereinkam, ging ihm Kornelius entgegen und fiel ihm zu Füßen und betete ihn an. 26 Petrus aber richtete ihn auf und sprach: Steh auf, auch ich bin ein Mensch. (Fapte 14:15; Apo 19:10) 27 Und während er mit ihm redete, ging er hinein und fand viele, die zusammengekommen waren. 28 Und er sprach zu ihnen: Ihr wisst, dass es einem jüdischen Mann nicht erlaubt ist, mit einem Fremden umzugehen oder zu ihm zu kommen; aber Gott hat mir gezeigt, dass ich keinen Menschen gemein oder unrein nennen soll. 29 Darum habe ich mich nicht geweigert zu kommen, als ich geholt wurde. So frage ich euch nun, warum ihr mich habt holen lassen. 30 Kornelius sprach: Vor vier Tagen um diese Zeit betete ich um die neunte Stunde in meinem Hause. Und siehe, da stand ein Mann vor mir in einem leuchtenden Gewand 31 und sprach: Kornelius, dein Gebet ist erhört und deiner Almosen ist gedacht worden vor Gott. 32 So sende nun nach Joppe und lass herrufen Simon mit dem Beinamen Petrus, der zu Gast ist im Hause des Gerbers Simon am Meer. 33 Da sandte ich sofort zu dir; und du hast recht getan, dass du gekommen bist. Nun sind wir alle hier vor Gott zugegen, um alles zu hören, was dir vom Herrn befohlen ist. 34 Petrus aber tat seinen Mund auf und sprach: Nun erfahre ich in Wahrheit, dass Gott die Person nicht ansieht; (Deut 10:17; 1 Sam 16:7; Ro 2:11) 35 sondern in jedem Volk, wer ihn fürchtet und Recht tut, der ist ihm angenehm. (Ioan 10:16) 36 Er hat das Wort dem Volk Israel gesandt und Frieden verkündigt durch Jesus Christus, welcher ist Herr über alles. (Is 52:7; Ef 2:17) 37 Ihr wisst, was in ganz Judäa geschehen ist, angefangen von Galiläa nach der Taufe, die Johannes predigte, (Mat 4:12) 38 wie Gott Jesus von Nazareth gesalbt hat mit Heiligem Geist und Kraft; der ist umhergezogen und hat Gutes getan und alle gesund gemacht, die in der Gewalt des Teufels waren, denn Gott war mit ihm. (Lu 3:21) 39 Und wir sind Zeugen für alles, was er getan hat im jüdischen Land und in Jerusalem. Den haben sie an das Holz gehängt und getötet. 40 Den hat Gott auferweckt am dritten Tag und hat ihn erscheinen lassen, (1 Cor 15:4) 41 nicht dem ganzen Volk, sondern uns, den von Gott vorher erwählten Zeugen, die wir mit ihm gegessen und getrunken haben, nachdem er auferstanden war von den Toten. (Lu 24:30; Lu 24:41; Ioan 14:19; Ioan 14:22; Ioan 15:16)

Lu 24:30Lu 24:41Ioan 14:19Ioan 14:22Ioan 15:16

42 Und er hat uns geboten, dem Volk zu predigen und zu bezeugen, dass er von Gott bestimmt ist zum Richter der Lebenden und der Toten. (Ioan 5:22; Fapte 17:31; 2 Tim 4:1; 1 Pe 4:5)

Ioan 5:22Fapte 17:312 Tim 4:11 Pe 4:5

43 Von diesem bezeugen alle Propheten, dass durch seinen Namen alle, die an ihn glauben, Vergebung der Sünden empfangen sollen. (Is 53:5; Ier 31:34) 44 Da Petrus noch diese Worte redete, fiel der Heilige Geist auf alle, die dem Wort zuhörten. (Fapte 11:15) 45 Und die gläubig gewordenen Juden, die mit Petrus gekommen waren, entsetzten sich, weil auch auf die Heiden die Gabe des Heiligen Geistes ausgegossen wurde; (Fapte 2:17; Fapte 15:7) 46 denn sie hörten, dass sie in Zungen redeten und Gott hoch priesen. Da antwortete Petrus: (Fapte 2:4) 47 Kann auch jemand denen das Wasser zur Taufe verwehren, die den Heiligen Geist empfangen haben ebenso wie wir? 48 Und er befahl, sie zu taufen in dem Namen Jesu Christi. Da baten sie ihn, dass er noch einige Tage dabliebe.