Ezechiel 9 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Uciderea idolatrilor

1 După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetății, fiecare cu arma lui de distrugere!“ 2 Și iată că șase bărbați veneau dinspre drumul Porții de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit și s‑au oprit în apropierea altarului de bronz. 3 Slava Dumnezeului lui Israel s‑a ridicat dintre heruvimii de unde era și a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l‑a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in și care avea călimara la brâu. 4 DOMNUL i‑a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul și fă un semn pe frunțile celor ce suspină și gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârșesc în mijlocul ei.“ 5 Iar celorlalți le‑a zis în auzul urechilor mele: „Străbateți cetatea în urma lui și ucideți! Ochii voștri să nu arate milă și să nu cruțați pe nimeni! 6 Bătrâni și tineri, fecioare, copii și femei, pe toți să‑i ucideți! Însă de toți aceia care au primit semnul să nu vă atingeți! Începeți chiar din Sfântul Meu Lăcaș!“ Așa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei. 7 El le‑a zis: „Întinați Casa și umpleți‑i curțile cu morți! Porniți!“ Ei au pornit și au ucis prin cetate. 8 În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur. Atunci m‑am aruncat cu fața la pământ și am strigat, zicând: – Ah, Stăpâne DOAMNE! Vei distruge Tu toată rămășița lui Israel, revărsându‑Ți furia peste Ierusalim? 9 El mi‑a zis: – Nelegiuirea Casei lui Israel și Iuda este mare, este foarte mare. Țara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „DOMNUL a părăsit țara și DOMNUL nu vede!“ 10 De aceea nu voi avea milă de ei și nu‑i voi cruța, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor. 11 Și, iată, bărbatul îmbrăcat în haine de in și cu călimara la brâu s‑a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Die Heimsuchung Jerusalems

1 Und er rief mit lauter Stimme vor meinen Ohren und sprach: Gekommen ist die Heimsuchung der Stadt; ein jeder habe sein Werkzeug zur Zerstörung in seiner Hand! 2 Und siehe, da kamen sechs Männer auf dem Wege vom oberen Tor her, das gegen Norden liegt, und jeder hatte ein Werkzeug zum Zerschlagen in seiner Hand. Aber es war einer unter ihnen, der hatte ein leinenes Gewand an und ein Schreibzeug an seiner Seite. Und sie kamen heran und traten neben den bronzenen Altar. (Ez 10:2; Dan 10:5) 3 Und die Herrlichkeit des Gottes Israels erhob sich von dem Cherub, über dem sie war, zu der Schwelle des Tempels, und er rief dem, der das leinene Gewand anhatte und das Schreibzeug an seiner Seite. (Ez 1:28) 4 Und der HERR sprach zu ihm: Geh durch die Stadt Jerusalem und zeichne mit einem Zeichen^[1] an der Stirn die Leute, die da seufzen und jammern über alle Gräuel, die darin geschehen. (Apo 7:3) 5 Zu den andern Männern aber sprach er, sodass ich es hörte: Geht ihm nach durch die Stadt und schlagt drein; eure Augen sollen ohne Mitleid blicken und nicht verschonen. (Ez 7:4) 6 Erschlagt Alte, Jünglinge, Jungfrauen, Kinder und Frauen, schlagt alle tot; aber die das Zeichen an sich haben, von denen sollt ihr keinen anrühren. Fangt aber an bei meinem Heiligtum! Und sie fingen an bei den Ältesten, die vor dem Tempel waren. (Ier 25:29; 1 Pe 4:17) 7 Und er sprach zu ihnen: Macht den Tempel unrein, füllt die Vorhöfe mit Erschlagenen; dann geht hinaus! Und sie gingen hinaus und erschlugen die Leute in der Stadt. 8 Und als sie die erschlagen hatten, war ich noch übrig. Und ich fiel auf mein Angesicht, schrie und sprach: Ach, Herr HERR, willst du denn den ganzen Rest Israels verderben, dass du deinen Zorn so ausschüttest über Jerusalem? (Ez 11:13) 9 Und er sprach zu mir: Die Missetat des Hauses Israel und Juda ist allzu groß; es ist lauter Blutschuld im Lande und lauter Unrecht in der Stadt. Denn sie sprechen: Der HERR hat das Land verlassen, der HERR sieht uns nicht. (Ez 8:12) 10 Darum soll mein Auge ohne Mitleid auf sie blicken, ich will auch nicht gnädig sein, sondern will ihr Tun auf ihren Kopf kommen lassen. (Ez 7:4) 11 Und siehe, der Mann, der das leinene Gewand anhatte und das Schreibzeug an seiner Seite, antwortete und sprach: Ich habe getan, wie du mir geboten hast.