1După aceea m‑a dus înapoi la intrarea Casei. Și iată că ieșea apă de sub pragul Casei, înspre răsărit, căci Casa era cu fața spre răsărit. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar.2M‑a scos prin poarta de nord și m‑a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre răsărit. Și iată că apa se prelingea din partea dreaptă.3Bărbatul acela a ieșit spre răsărit cu o funie de măsurat în mână, a măsurat o mie de coți[1] și apoi m‑a trecut prin apă. Apa era până la glezne. (Ez 40:5)4A mai măsurat o mie de coți și m‑a trecut iarăși prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coți și m‑a trecut din nou prin ea. Apa era până la coapse.5A măsurat încă o mie de coți și iată că apa devenise acum un râu pe care nu‑l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat.6El mi‑a zis: „Ai văzut, fiul omului?“ Apoi m‑a luat și m‑a adus înapoi pe malul râului.7Când am ajuns, iată că pe malurile râului, de o parte și de alta, erau foarte mulți copaci.8El mi‑a zis: „Această apă curge spre ținutul de răsărit, se coboară în Araba[2], iar când se revarsă în mare[3] – în marea sărată – apele se vor vindeca.[4]9Orice ființă vie, care mișună acolo unde curge râul[5], va trăi. Vor fi foarte mulți pești pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viață.10Pescarii vor sta de‑a lungul lui; de la En‑Ghedi până En‑Eglaim va fi un loc de aruncat năvoadele. Vor fi foarte mulți pești, de orice fel, ca peștii din Marea cea Mare[6].11Mlaștinile și bălțile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare.12Pe malurile râului, de ambele părți, vor crește tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veșteji și roadele lor nu se vor sfârși căci vor rodi la fiecare lună nouă[7] și aceasta pentru că apa râului iese din Sfântul Lăcaș. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare.“ (Num 28:11)
Hotarele țării
13Așa vorbește Stăpânul DOMN: „Acestea sunt hotarele țării pe care o veți împărți drept moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părți, dar restul țării14s‑o împărțiți în mod egal, așa cum am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinților voștri. Țara aceasta va intra deci în moștenirea voastră.15Acesta va fi hotarul țării: partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat[8], spre Țedad,16Berota, Sibraim (care este între hotarul Damascului și hotarul Hamatului) și Hațer-Haticon care este aproape de hotarul Hauranului.17Așadar, hotarul va fi de la mare spre Hațar-Enan, de‑a lungul hotarului de nord al Damascului, având în nord hotarul Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.18Partea de răsărit, între Hauran și Damasc, între Ghilad și țara lui Israel, va fi Iordanul. Veți măsura de la hotar până la marea de răsărit[9]. Aceasta va fi partea de răsărit.19Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeș, și apoi de‑a lungul Râului Egiptului[10], până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.20În partea de apus hotarul va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de apus.21Să vă împărțiți țara aceasta între voi, potrivit cu semințiile lui Israel.22S‑o împărțiți ca moștenire atât pentru voi, cât și pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru și cărora li s‑au născut fii în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca niște băștinași între fiii lui Israel. Să‑și primească moștenirea împreună cu voi, în mijlocul semințiilor lui Israel.23În orice seminție va locui străinul, acolo îi veți da moștenirea, zice Stăpânul DOMN.
1Und er führte mich wieder zu der Tür des Tempels. Und siehe, da floss ein Wasser heraus unter der Schwelle des Tempels nach Osten; denn die vordere Seite des Tempels lag gegen Osten. Und das Wasser lief unten an der südlichen Seitenwand des Tempels hinab, südlich am Altar vorbei. (Gen 2:10; Ioel 4:18; Apo 22:1)2Und er führte mich hinaus durch das Tor im Norden und brachte mich außen herum zum äußeren Tor im Osten; und siehe, das Wasser entsprang seiner südlichen Seitenwand.3Und der Mann ging heraus nach Osten und hatte eine Messschnur in der Hand, und er maß tausend Ellen und ließ mich durch das Wasser gehen; da ging es mir bis an die Knöchel. (Ez 40:3)4Und er maß abermals tausend Ellen und ließ mich durch das Wasser gehen: Da ging es mir bis an die Knie; und er maß noch tausend Ellen und ließ mich durch das Wasser gehen: Da ging es mir bis an die Lenden.5Da maß er noch tausend Ellen: Da war es ein Strom, so tief, dass ich nicht mehr hindurchgehen konnte; denn das Wasser war so hoch, dass man schwimmen musste und nicht hindurchgehen konnte.6Und er sprach zu mir: Hast du das gesehen, Menschenkind? Und er führte mich zurück am Ufer des Flusses entlang.7Und als ich zurückkam, siehe, da standen sehr viele Bäume am Ufer auf beiden Seiten.8Und er sprach zu mir: Dies Wasser fließt hinaus in das östliche Gebiet und weiter hinab zum Jordantal und mündet ins Tote Meer. Und wenn es ins Meer fließt, soll dessen Wasser gesund werden,9und alles, was darin lebt und webt, wohin der Strom kommt, das soll leben. Und es soll sehr viele Fische dort geben, wenn dieses Wasser dorthin kommt; und alles soll gesund werden und leben, wohin dieser Strom kommt.10Und es werden an ihm die Fischer stehen. Von En-Gedi bis nach En-Eglajim wird man die Netze zum Trocknen aufspannen; denn es wird dort sehr viele Fische von aller Art geben wie im großen Meer.11Aber die Teiche und Lachen daneben werden nicht gesund werden, sondern man soll daraus Salz gewinnen.12Und an dem Strom werden an seinem Ufer auf beiden Seiten allerlei fruchtbare Bäume wachsen; und ihre Blätter werden nicht verwelken und mit ihren Früchten hat es kein Ende. Sie werden alle Monate neue Früchte bringen; denn ihr Wasser fließt aus dem Heiligtum. Ihre Früchte werden zur Speise dienen und ihre Blätter zur Arznei. (Is 32:15; Apo 22:2)
Die Grenzen des Landes
13So spricht Gott der HERR: Dies sind die Grenzen, nach denen ihr das Land den zwölf Stämmen Israels austeilen sollt; zwei Teile gehören dem Stamm Josef. (Gen 48:5; Ios 17:17)14Und ihr sollt es als Erbteil bekommen, einer wie der andere; denn ich habe meine Hand aufgehoben zum Schwur, dies Land euren Vätern zu geben, und so soll es euch als Erbteil zufallen. (Ex 6:8)15Dies ist nun die Grenze des Landes gegen Norden: von dem großen Meer an auf Hetlon zu nach Zedad, (Num 34:2)16Hamat, Berota, Sibrajim, das an Damaskus und Hamat grenzt, und Hazar-Enan, das an den Hauran grenzt.17Und so soll die Grenze laufen vom Meer an bis nach Hazar-Enan, und Damaskus und Hamat sollen nördlich liegen bleiben. Das sei die Grenze gegen Norden.18Aber die Grenze gegen Osten: von Hazar-Enan, das zwischen dem Hauran und Damaskus liegt, der Jordan zwischen Gilead und dem Lande Israel bis hinab ans östliche Meer nach Tamar. Das soll die Grenze gegen Osten sein.19Aber die Grenze gegen Süden läuft von Tamar bis an das Haderwasser von Kadesch und den Bach Ägyptens hinab bis an das große Meer. Das soll die Grenze gegen Süden sein. (Num 20:13; Num 34:5)20Und an der Seite gegen Westen ist das große Meer die Grenze bis dahin, wo es nach Hamat geht. Das sei die Grenze gegen Westen.
Verteilung des Landes im Norden
21Und ihr sollt dies Land austeilen unter die Stämme Israels,22und wenn ihr das Los werft, um das Land unter euch zu teilen, so sollt ihr die Fremdlinge, die bei euch wohnen und Kinder unter euch zeugen, halten wie die Einheimischen unter den Israeliten; mit euch sollen sie ihren Erbbesitz erhalten unter den Stämmen Israels, (Lev 19:33)23und ihr sollt auch ihnen ihren Anteil am Lande geben, jedem bei dem Stamm, bei dem er wohnt, spricht Gott der HERR.