1Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând:2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre muntele Seir și profețește împotriva lui!3Spune‑i că așa vorbește Stăpânul DOMN: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi preface într‑o pustietate și într‑un loc devastat!4Îți voi preface cetățile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate și vei ști atunci că Eu sunt DOMNUL.5Pentru că aveai o ură străveche și i‑ai doborât cu sabia pe fiii lui Israel în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale,6de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul DOMN, că te voi îneca în sânge și sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări.7Voi preface muntele Seir într‑o pustietate și într‑un loc devastat. Și voi nimici din el pe oricine îl străbate[1].8Îi voi umple versanții de morții lui. Cei răpuși de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale și în toate albiile tale.9Te voi preface într‑o pustietate veșnică și cetățile tale nu vor mai fi locuite. Și vei ști astfel că Eu sunt DOMNUL.10Pentru că ai zis: ‘Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și le vom lua în stăpânire!’, măcar că DOMNUL era încă acolo,11de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul DOMN, că‑ți voi face după mânia și râvna pe care le‑ai arătat și tu, în ura ta față de ei. Și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca.12Vei ști astfel că Eu, DOMNUL, am auzit toate batjocurile pe care le‑ai spus despre munții lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiți, ne sunt dați nouă să‑i devorăm!’13V‑ați lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră și v‑ați înmulțit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit.»14Așa vorbește Stăpânul DOMN: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într‑o pustietate.15Pentru că te‑ai bucurat când moștenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu și tot Edomul, și veți ști astfel că Eu sunt DOMNUL.»“
1Und des HERRN Wort geschah zu mir:2Du Menschenkind, richte dein Angesicht gegen das Gebirge Seïr und weissage gegen es (Gen 36:8)3und sprich zu ihm: So spricht Gott der HERR: Siehe, ich will an dich, du Gebirge Seïr, und meine Hand gegen dich ausstrecken und will dich ganz und gar zur Wüste machen.4Ich will deine Städte öde machen, dass du zur Wüste werden sollst, und du sollst erfahren, dass ich der HERR bin.5Weil ihr ewige Feindschaft hattet gegen die Israeliten und sie dem Schwert preisgegeben habt, als es ihnen übel ging und ihre Schuld sie ans Ende brachte, – (Ps 137:7)6darum, so wahr ich lebe, spricht Gott der HERR, will ich auch dich bluten lassen, und du sollst dem Blutbad nicht entrinnen. Weil du dich mit Blut verschuldet hast, soll auch dein Blut fließen.7Und ich will das Gebirge Seïr wüst und öde machen und alle ausrotten, die dort hin und her ziehen.8Und ich will seine Berge mit Erschlagenen füllen, seine Hügel, seine Täler und alle seine Bachläufe – überall sollen vom Schwert Erschlagene liegen.9Ja, zu einer ewigen Wüste will ich dich machen, dass niemand mehr in deinen Städten wohnt, und ihr sollt erfahren, dass ich der HERR bin.10Weil du sprachst: »Diese beiden Völker mit ihren beiden Ländern müssen mein werden, und wir wollen sie in Besitz nehmen« – obgleich der HERR dort wohnt –,11darum, so wahr ich lebe, spricht Gott der HERR, will ich an dir handeln mit demselben Zorn und derselben Leidenschaft, mit denen du an ihnen gehandelt hast in deinem Hass, und will mich an ihnen kundtun, wenn ich dich richte.12Und du sollst erfahren, dass ich, der HERR, all deine Lästerreden gegen die Berge Israels gehört habe, als du sagtest: Sie sind verwüstet und uns zum Fraß gegeben.13So habt ihr euch gegen mich gerühmt und frech gegen mich geredet; das habe ich gehört.14So spricht Gott der HERR: Wie du dich gefreut hast, dass das ganze Land verwüstet war, so will ich dir tun.15Ja, wie du dich gefreut hast über das Erbe des Hauses Israel, weil es verwüstet war, ebenso will ich mit dir tun: Das Gebirge Seïr soll zur Wüste werden mit ganz Edom, und sie sollen erfahren, dass ich der HERR bin.