1Iar tu înalță o cântare de jale despre prinții lui Israel!2Spune: «Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei! Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri, crescându‑și puii.3L‑a crescut pe unul din puii ei și acesta a devenit un leu tânăr. El s‑a obișnuit să sfâșie prada și a ajuns să devoreze oameni.4Când au auzit neamurile despre el, l‑au prins în groapa lor și l‑au dus în lanțuri în țara Egiptului.5Când și‑a văzut așteptarea neîmplinită și speranța spulberată, leoaica l‑a luat pe un alt pui de‑al ei și l‑a pus leu conducător.6El a umblat printre lei până a devenit un leu tânăr. A învățat să sfâșie prada și a ajuns să devoreze oameni.7Le‑a[1] cunoscut văduvele și le‑a devastat cetățile. Țara, cu tot ce cuprindea ea, era îngrozită la auzul urletului său.8Atunci neamurile din provinciile vecine s‑au îndreptat împotriva lui și au aruncat plasa asupra lui, iar el a fost prins în groapa lor.9L‑au pus într‑o cușcă, în lanțuri, l‑au dus la împăratul Babilonului și l‑au așezat în temniță, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel.10Mama ta era ca o viță în via ta, plantată lângă ape. Datorită belșugului de apă, ea era roditoare și plină de mlădițe.11Mlădițele ei erau așa de tari, încât se puteau face din ele sceptre de conducători. Ea se înălța prin frunzișul stufos, și se făcea observată prin înălțimea ei și prin mulțimea mlădițelor ei.12Dar a fost smulsă cu furie și aruncată la pământ. Vântul de răsărit a făcut‑o să se ofilească, roadele i‑au fost zdrobite, iar mlădițele ei cele tari s‑au uscat și au fost mistuite de foc.13Acum ea este plantată în pustie, într‑un pământ uscat și secetos.14Din butucul ei a ieșit un foc, care i‑a mistuit roadele. Și astfel n‑a mai rămas în ea nicio mlădiță tare, niciun sceptru pentru a conduce.» Aceasta este o cântare de jale și va fi folosită ca o cântare de jale.“
1Und du, stimm ein Klagelied an über die Fürsten Israels2und sprich: Welch eine Löwin war deine Mutter! Unter Löwen lagerte sie, unter jungen Löwen zog sie ihre Jungen auf. (Gen 49:9)3Und eins ihrer Jungen zog sie groß, und es wurde ein junger Löwe daraus; der lernte, Tiere zu reißen, ja, Menschen fraß er.4Da boten sie Völker gegen ihn auf. Die fingen ihn in ihrer Grube und führten ihn an Ketten nach Ägyptenland. (2 Re 23:31; Ier 22:11)5Als nun die Mutter sah, dass ihre Hoffnung verloren war, nachdem sie lange gehofft hatte, nahm sie ein andres von ihren Jungen und machte einen jungen Löwen daraus. (2 Re 24:6; 2 Re 24:8)6Der lebte unter den Löwen, wurde ein junger Löwe und lernte, Tiere zu reißen, ja, Menschen fraß er.7Er zerstörte ihre Burgen und verwüstete ihre Städte, dass das Land und was darin war vor seinem lauten Brüllen sich entsetzte.8Da stellten sie Völker aus allen Ländern ringsumher gegen ihn auf und warfen ihr Netz über ihn und fingen ihn in ihrer Grube9und stießen ihn gefesselt in einen Käfig und führten ihn zum König von Babel; und man brachte ihn in Gewahrsam, damit seine Stimme nicht mehr gehört würde auf den Bergen Israels. (2 Re 24:15)10Deine Mutter war wie ein Weinstock im Weingarten, am Wasser gepflanzt; fruchtbar und voller Ranken war er von dem vielen Wasser; (Ez 17:6)11seine Ranken wurden so stark, dass sie zu Zeptern taugten; sein Wuchs wurde hoch bis an die Wolken und man sah, dass er so hoch war und so viele Ranken hatte.12Aber er wurde im Grimm ausgerissen und zu Boden geworfen. Der Ostwind ließ seine Frucht verdorren, und seine starken Ranken wurden zerbrochen, dass sie verdorrten und verbrannt wurden.13Nun ist er gepflanzt in eine Wüste, in ein dürres, durstiges Land,14und ein Feuer ging aus von einer Ranke; das verzehrte seine Triebe und seine Frucht. Es blieb an ihm keine starke Ranke mehr für ein Zepter. Das ist ein Klagelied; zum Klagelied ist es geworden.